Rockwool - fabricat in Romania

revistă online
ISSN 3008-2986 ISSN-L 2069-721X

Articol revista # 75

 

Esterni – Lectia de civism ludic

Post de: Voica Nicolaescu
 

In fiecare primavara, odata cu ultimele petice de zapada murdara dispare si alibiul meteo-natural pentru toate greutatile pe care le intampina zilnic toti temerarii angajati in pentatlonul urban: mersul pe trotuar, evitatul gropilor, eschivarea bolizilor parcati sau in libera miscare, trecerea in siguranta pe langa zonele de santier… Cunoasteti, nu?

Daca iarna grea de la noi (oare suntem singurii la care ninge?!) ne predispune sa scuzam sau sa suportam anumite inconveniente, odata cu iarba incoltesc si intrebarile: ce se poate face, cum se poate modifica aceasta situatie care ne consuma buna parte din doza de „zen“ cotidian? Poate strada deveni un loc de tranzitare in conditii normale, poate spatiul public sa dobandeasca sensul de „al tuturor”, in loc de a ramane vesnic spatiul nimanui?

Aceleasi intrebari si le-au pus la Milano un grup de vizionari, indragostiti de oras si dotati cu teribila tenacitate si disperare tipica a indragostitilor. Pentru ei, modul in care spatiul urban este neglijat si ofensat de catre administratia publica, dar si de catre locuitori, a devenit intolerabil. Si atunci, in fata dilemei „a pleca dintr-un loc care este mut si surd fata de cei care vor sa traiasca din plin dimensiunea urbana, sau a ramane pentru a incerca sa schimbe situatia”, au ales a doua optiune. Asa a luat fiinta asociatia Esterni, in anul 1995, prin proiectul utopic al fondatorilor Lorenzo Castellini, Benjamino Saibene si Carlo Giuseppe Gabardini. Intentia era de a „inventa insule de dezbatere culturala in spatiile publice” lasate in stare de semiabandonare, folosind puternicul coagulant al dinamicii de grup. Ideea avea genialitatea involuntara a lucrurilor foarte simple: sa aduni o multime de oameni cu un pretext cultural atragator intr-un loc unde de obicei lumea trece fara sa se opreasca niciodata si fara sa „traiasca” spatiul acela dincolo de fractiunea de timp pe care o comporta tranzitarea.

Esterni a devenit, in timp, un reflector mental cu care sunt luminate ungherele cele mai neglijate ale orasului. Pe rand, fiecare piata uitata de lumea barurilor si cafenelelor la moda, navele industriale abandonate si periferiile populare capata momentul lor de celebritate urbana. O echipa de 18 colaboratori cu diferite competente profesionale – arhitecti, designeri, regizori – realizeaza circa zece proiecte pe an, toate avand scopul de a revitaliza spatiul public prin diferite interventii efemere. Printre nenumaratele initiative realizate se numara ecranele gonflabile pentru seri de proiectii cinematografice ad-hoc, grupurile mobile de banca si copac incorporat, care pot fi deplasate in diferite locuri pentru a crea o zona de relaxare, muzeul de arta momentana – zone dotate cu „material artistic”, unde oricine isi poate exprima liber creativitatea – sau panourile sfacciata care pot fi montate oriunde in oras pentru a crea zone de popas (sfacciata insemnand in italiana neobrazata, sugubeata, insolenta, indrazneata dar facand referinta aici si la facciata – termenul pentru fatada).

Proiectul principal care se repeta in fiecare an este Milano Film Festival, un festival cinematografic de scurt metraj care a devenit un eveniment de referinta in viata culturala a orasului. Design Pubblico este alta initiativa semnata Esterni, care are loc concomitent cu Salonul de Mobila si care in 2008 s-a ocupat de santiere – locuri emblematice ale orasului in devenire, care dealtfel reprezinta un subiect recurent in agenda happening-urilor Esterni. Dealtfel, temele alese de Esterni se regasesc in ideea de arhitectura care depaseste suma de simple constructii (architecture beyond buildings), asa cum a definit-o Aaron Betsky la ultima bienala de la Venetia. Conceptul vital care structureaza evenimentele Esterni este faptul ca toate initiativele sunt rezultatul unei munci de grup, care este in permanenta confruntata si contaminata cu idei din afara echipei proprii. Toate proiectele sunt publicate pe site-ul asociatiei inca din faza incipienta, iar comentariile si sugestiile publicului sunt transformate in material de lucru, dand nastere  unei adevarate forme de happening de design democratic.

Ceea ce reiese din parcursul experientelor Esterni este faptul ca nu sunt simple adunari unde se discuta cum ar trebui sa fie orasul ideal, nici evenimente orchestrate de o echipa de profesionisti la care ia parte pasiv publicul interesat. Esterni isi propune a fi un catalizator de idei cu tematica urbana, dezvolta o idee, cooptand in acest proces actorii cei mai importanti ai dinamicii urbane: locuitorii orasului. Parafrazand citatul kennedyan, motoul Esterni este „nu te intreba ce poate sa faca orasul pentru tine, ci ceea ce poti face tu pentru oras”. Plecand de la ideea ca procesul de dezvoltare urbana este rezultatul interactiunii intre actori publici si privati, si ca orice interventie sau absenta a acesteia vizeaza in mod direct locuitorii orasului, Lorenzo Castellini este ferm convins ca cea mai importanta contributie trebuie sa vina din partea locuitorilor. L-am intrebat, asadar, care este conceptia sa despre rolul publicului in actiunile Esterni si, in general, in procesul transformare a orasului.

VN: Crezi ca Esterni o sa reuseasca, in timp, sa-i faca pe participantii la evenimentele create de voi sa conceapa spatiul public ca spatiu util pentru toti si nu ca un loc al nimanui?
LC: Da; de-a lungul anilor, sensibilitatea publicului la tematicile legate de spatiul public si de modul in care acesta este „trait” a crescut simtitor. Pe de alta parte insa, nu a crescut in aceeasi masura si cea a institutiilor administrative. Spatiul public la Milano nu este pus in valoare, cand nu este chiar neglijat sau tinta speculatiei si a privatizarii.
VN: Carui tip de public se adreseaza Esterni? LC: Majoritatea celor care participa la activitatile noastre au intre 20 si 40 de ani, si interese care ating domenii diferite, ca cinematografia, design-ul, comunicatiile, grafica, potitica.
VN: Ce tip de raspuns au avut pana acum initiativele voastre?
LC: As spune ca unul pozitiv. Am reusit sa fidelizam un public care ne urmareste de ani de zile si care a crescut impreuna cu noi. La acesta se adauga de fiecare data un public nou care nu a auzit niciodata de noi, dar care este cooptat gratie capacitatii proiectelor noastre de a antrena si a crea o paricipare activa. VN: Ai avut senzatia ca Esterni a reusit sa starneasca un interes real pentru modul in care este utilizat si administrat spatiul public, care depaseste momentul concret al activitatilor organizate de voi?
LC: Da. Ideile pe care le-am propus cu ani in urma au ajuns pe ordinea de zi. Am fost cu adevarat pionieri ai acestor idei si am inventat o noua disciplina: design-ul public.
VN: De obicei activismul pe aceasta tema este inteles sub forma demonstratiilor sau a adunarilor de cartier care oscileaza intre plictiseala si cearta / spirit beligerant. Voi, in schimb, organizati initiative la care, in loc sa se faca dizertatii, se pune in practica un mod concret de a trai orasul – creand zone in care publicul poate sta de vorba, poate dansa, rade… Crezi ca aspectul ludic contribuie in mod determinant la antrenarea publicului in dezbateri de interes comunitar?
LC: Este un mod foarte eficient de a ne atinge scopul.
Pentru a aborda teme serioase nu trebuie sa fii neaparat academic sau rigid. E foarte important ca publicul sa se simta bine si sa se distreze.
VN: Cum sunt finantate activitatile voastre? Exista o participare din partea primariei si a administratiei locale?
LC: Proiectele sunt finantate in parte de catre sponsori privati care cred in ideile nostre si de catre publicul care participa la initiative. In plus, Esterni reinvesteste toate castigurile in proiectele urmatore, fiind o organizatie fara scop lucrativ.
VN: Care este relatia intre Asociatia Esterni si administratia orasului Milano, dat fiind ca va ocupati de spatiul public?
LC: In timp relatia s-a consolidat, si as zice ca in acest moment este pozitiva. Cu toate acestea, pastram o pozitie critica si nu obtinem mai nimic fara sa luptam.
VN: Cum v-a venit ideea sa exportati initiativele Esterni si in alte orase? Cum au fost primite in orasele gazda?
LC: A fost o evolutie naturala. Este adevarat ca proiectele noastre au pornit de la o cunoastere profunda a problemelor orasului Milano, dar sunt legate de dificultatile oraselor moderne in general. Dorinta noastra este ca Esterni sa creasca tot mai mult. Suntem deja in contact cu sute de persoane si in fiecare oras am avut experiente noi.
VN: Crezi ca initiativele voastre contribuie la formarea unei populatii mai putin pasive si mai critice fata de actorii principali ai dezvoltarii urbane? LC: Este un proces lung si difícil. Cert este ca cei care participa la activitatile noastre pastreaza in minte imaginile experientelor pe care le-au trait. Asa cum spune Goffredo Fofi, „raspandim seminte in speranta ca vom lasa in mintea cuiva obligatia de a fi viu”.
VN: Crezi ca Esterni joaca un rol de „democratizare” a spatiului urban?
LC: Scopul nostru este ca spatiul urban sa fie conceput ca spatiul tuturor, un loc unde se poate face in mod concret experienta democratiei. Toate proiectele noastre merg in aceasta directie.
VN: Bucurestiul este un oras maltratat de catre promotorii imobiliari „salbatici”, iar pe langa distrugerea patrimoniului arhitectonic istoric, asistam la disparitia accelerata a spatiilor publice (parcuri, piete mutilate, cladiri de interes public „retrocedate” in mod aleatoriu persoanelor private) vitale pentru buna functionare a orasului. Si totul se petrece pe fondul dezinteresului si al impotentei citadine. In experienta voastra se poate trezi o adevarata „constiinta urbana” prin initiative precum cele organizate de catre Esterni?
LC: Din experienta noastra am constatat ca cei mai atenti la aceste tematici sunt tocmai cei care nu sunt implicati profesional in procesul de construire a orasului. Este pe de alta parte fundamental ca si profesionistii sa fie sensibilizati din punct de vedere socio-cultural si nu numai tehnic la problemele urbane. As spune ca singura solutie este incercarea! Noi suntem gata sa venim la Bucuresti daca suntem bineveniti!
Sa speram ca aceasta propunere se va transforma intr-o initiativa Esterni la Bucuresti. Intre timp, proiectele Esterni pot fi vazute pe site-ul asociatiei www.esterni.org si pe www.designpubblico.it.

Foto: Esterni, Voica Nicolaescu 

Sari la conținut