De curand am fost intrebat de un client, la o discutie amicala, cum ma vad eu pe mine ca profesionist; consider ca apartin tagmei ingineresti sau cred ca sunt un artist? Recunosc ca demult nu mi-am mai pus problema de gen proxim si nu cred ca perspectiva asta pendulanta intre lumi mi se potriveste mie. Un arhitect e un arhitect.
Ceea ce face el este foarte diferit si de una, si de alta. Desigur ca am putea spune la fel de bine ca e un personaj de sinteza al carui principal rol e viziunea de ansamblu si coordonarea sau ca e un regizor de stari spatiale, un dirijor al materiei, un inginer al senzorialitatii etc; am putea continua cu perifrazele care sa descrie aceasta ambivalenta intre ratiune si inspiratie a profesiei noastre.
Cum s-a potrivit… la scurta vreme dupa aceasta intrebare am vazut doua expozitii si am primit un numar din revista A10 care m-au facut sa gasesc cumva niste canale de comunicare mai subtile in privinta acestui subiect. Poate ca am sa inclin de data asta balanta pentru filiatia artistica, fiindca m-au facut sa ma simt foarte bine.
Horia Damian – artist roman la Paris. Are studii de arhitectura, e arhitect. Picteaza spatii, face instalatii cu elemente arhitecturale, ziduri, coloane, ferestre. O anume intuitie si intelegere filosofica a spatiului .
O instalatie care mi-a placut foarte mult: un perete de caramida expus,iar caramizile poarta numar de ordine. Damian numara caramizile dintr-un zid. O asceza, un excertiu de plimbare si de urmarire atenta a realitatii. Microcosmos in cativa metri patrati de zid. Matematicile, numaratoarea ca procedeu mistic de luare in posesie a materiei. Odata initiata aceasta numaratoare caramizile nu mai raman doar o suprafata banala, un zid dintr-o lume absolut ordinara, ci numaratoarea reface indarat drumul asezarii lor, rand peste rand, una cate una, dar si al mintii care le-a conceput; implicit se creeaza o legatura cu interiorul, cu partea cealalta a zidului. Pentru mine e in continuare un arhitect. Unul mare. E doar o diferenta minora de finalitate, dar, atata vreme cat reuseste sa construiasca cu sens, ramane un arhitect. Intre altele, a facut proiecte pentru interventii artistice in spatii publice, o colina la New York, un monument pentru Huston Texas, un alt proiect pentru San Francisco. As fi vrut sa-l avem si aici, pe strada, in Romania, nu doar pasager intr-un muzeu. Sa avem un Horia Damian pe strada noastra.
Expozitia e inca la MNAC, pana pe 8 noiembrie.
Andrei Pandele – arhitect roman. Face fotografie. Cel mai inspirat si mai autentic martor foto din vremea comunismului, obsedat de strazi, de cladiri, demolari, cozi, personaje, obiecte si situatii absurde. Documentare curajoasa. Cat de departe este lumea aceea, cat de aproape este de noi inca absurdul ei? O retorica nesfarsita a desprinderii de nebunie, a nebuniei. Acelasi zeu ciudat care te face sa razi cand nu e cazul, care ascunde nebunia sub forma grotescului si a inimaginabilului. Fotografiile de atunci din orasele in curs de transformare sub boala politica sunt extrem de socante, inexplicabile, ba chiar par cadrele regizate ale unui film, desi stim bine ca nu-i asa. Linia subtire intre normalitate si delir pe care o traseaza Pandele in imaginile trecutului persista si acum cand e vorba despre politica si urbanitate. Nu e bine sa razi niciodata de trecut, ca uite, prezentul e dintr-o anume perspectiva la fel de delirant. E inca la sala Dalles.
Dan Perjovschi – artist roman binecunoscut in oricare alta tara. A fost invitat de curand la Praga sa colaboreze cu biroul de arhitecti Projectil Architekti Studio la realizarea loby-ului central din nou deschisa Biblioteca tehnica. Desigur, face celebrele sale caricaturi si comics-uri sociale si politice. Perjovschi pare sa submineze ideea de arta inalta si de Arta care se lupta cu nemurirea. De obicei, e invitat sa faca desenele astea‚ in si pe muzee sau galerii de arta, iar desenele lui de multe ori sunt sterse odata cu terminarea expozitiei. O arta care dureaza cateva saptamani sau luni. De data asta, a facut un proiect care o sa stea acolo. Publicat in revista A10 numarul de septembrie/ octombrie.
Traducere: Magda Teodorescu
