Text: Ștefan Ghenciulescu, Cătălina Frâncu
A murit Maria del Carmen Abascal („Maricarmen”), doamna evacuată din apartamentul din Madrid în care locuia de peste 70 de ani. Evenimentul, care a declanșat un val de proteste și o criză guvernamentală în Spania, este simbolic pentru criza mondială a locuirii, care ne afectează pe toți, de la țările dezvoltate până la condițiile în care trebuie să trăiască miliarde de oameni.
Crize anterioare, de mai mică amploare, au dus la conștientizarea nevoii de locuire socială în secolul al XIX-lea, la primele programe de masă și la inventarea de noi formule de către modernismul interbelic, apoi la construirea uriașelor ansambluri din țări democratice sau totalitare după 1945. Între timp, statul și administrațiile locale s-au retras aproape peste tot și aproape în întregime din construcția de locuințe. Pe de o parte, nu mai au, în mod obiectiv, resursele. Pe de alta, desigur, greșelile din proiectarea și execuția locuirii de masă, uniformitatea, rigiditatea, impunerea, ignorarea unor cerințe esențiale și multe alte probleme ale perioadei postbelice ne-au făcut să ne delimităm de acel efort de a gestiona transformări și nevoi. Problema este însă și una ideologică: ultraliberalismul dominant și scepticismul față de tot ce înseamnă solidaritate ne-au făcut să credem că, de fapt, piața, de capul ei, ar trebui să rezolve și acest lucru.
Nu poate (nici ea). Trebuie să găsim și să reinventăm formule de colaborare și de ajutor, să gândim la scară mare și cu curaj, dar să și exploatăm toate nișele posibile.
Cu excepția a două materiale, tot acest număr este dedicat locuirii colective. În primul rând, avem dosarul despre locuirea colaborativă din Catalonia, cu Ivan Mata și Fina Urpí (Vaivera Arquitectura) ca editori invitați, ei înșiși autori de astfel de proiecte. Termeni care în țările post-socialiste au și astăzi conotații negative – cooperare și cooperativă, comunitar, activism – definesc acolo principii de acțiune reale și democratice. Catalonia este și aici în avangardă.
În afara dosarului, Irina Davidovici ne vorbește despre cohousing într-un sistem complet diferit, cel elvețian, care arată că inițiativa privată poate sta la baza cooperării. Patru proiecte din Paris ilustrează o altă temă: densificarea complexă, adică inserarea locuirii împreună cu alte funcțiuni în centru sau pe terenuri postindustriale și combinarea locuirii de pe piața liberă cu diferite formule de locuire asistată.
Ajungem și în România. Bogdan Suditu analizează problema locuirii și dificultățile uriașe de a construi un sistem mai echilibrat. Iar LTFB Studio ne prezintă primul proiect de cohousing de la noi, ai cărui inițiatori au fost chiar arhitecții – un exemplu, sperăm, pentru profesie.
*Legendă foto: Program de gătit și masă într-una dintre cooperativele elvețiene. Pe bilet scrie: „Cine gătește azi?” și „Cine mănâncă?”
Revista Zeppelin #179 – „Catalonia: Locuire în colaborare” e disponibilă în librăriile Cărturești, Inmedio și Relay, sau poate fi comandată aici.
Sau puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, aici.
Râmânem la înălțime, împreună.
*
Zeppelin 179 este un proiect editorial cofinanțat de AFCN – Administrația Fondului Cultural Național.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.












