Circulă pe net o reclamă pentru un ansamblu rezidenţial în lucru din Bucureşti: o incintă de blocuri mai înalte şi mai urâte, şi mai înghesuite decât în ultimii ani ai lui Ceauşescu, şi, în mijlocul său, o parcare multietajată deschisă, foarte apropiată de apartamente. Nu v‑o putem arăta (copyrigh, deh), dar o găsiţi sigur. Hint: Maniu.
Text, foto: Ștefan Ghenciulescu
Desigur, e şocant, chiar şi în contextul delirului imobiliar de azi. Tentaţia de a glumi e enormă, nu i-am rezistat nici eu. E greu să nu faci legătura cu dragostea noastră enormă pentru maşini — iată, aici poţi să îţi vezi maşina de aproape, chiar dacă stai la etajul 5. Da, e posibil ca mulţi dintre eventualii cumpărători să prefere o asemenea situaţie unei grădini între blocuri, dar fără locuri de parcare. Pentru autoritatea publică obsedată de asigurarea numărului de locuri de parcare şi incapabilă să construiască alternative de transport, această variantă e sigur preferabilă. Apoi trăim în oraşul şi în ţara în care oamenii fac cerere la primării să se taie copaci venerabili pentru că le murdăresc maşinile parcate dedesubt.
Însă o atitudine care se rezumă strict la revoltă şi batjocură e proastă. Avem, ca societate, probleme cu priorităţile, în mod sigur. Însă niciodată nu îi vei convinge de ceva pe oamenii cărora nu le arăţi decât dispreţ. Apoi multe dintre situaţiile oribile nu au în spate oameni fraieri şi lipsiţi de viziune şi înţelegere, ci pur şi simplu categorii întregi de persoane care nu au de ales. Şi atunci ne dăm seama că mulţi dintre noi înşine, ăştia deştepţii, evităm astfel de situaţii nu atât pentru că (doar noi) ştim perfect cum stau lucrurile, ci pentru că ne‑o permitem.
La noi, piaţa dictează tot. Şi piaţa se descurcă: atunci când cererea e enormă, poţi merge aproape oricât de jos cu calitatea, şi tot vei vinde. Decenţa minimală ar trebui să fie treaba autorităţilor, a regulilor, dar şi a intervenţiei inteligente în piaţă, prin construirea de locuinţe accesibile care nu doar că ar oferi un adăpost decent celor mai lipsiţi de resurse, dar ar şi reduce presiunea, şi deci preţurile generale. Comunism? Nu comunism, ci exact oraşele cele mai bune de trăit din Europa şi din lume.
În România, mii de oameni ajung să trăiască nu cu parcajul supraetajat la câţiva metri de balcon, ci la bloc, dar la ţară (!), la demisol (!), cu maşini parcate chiar în faţa ferestrei. Pentru că e mai ieftin.
Dosarul ediției d evară Zeppelin conţine texte şi exemple care indică faptul că (şi cum) se poate altfel; inclusiv un proiect de locuinţe din Franţa, unde maşina coabitează în mod civilizat cu oamenii, ce‑i drept, aşteptând să lase loc pentru alte funcţiuni, atunci când maşinile îşi vor micşora prezenţa în oraş.
*foto: Locuire la demisol. Zona Rahova‑Pucheni, Bucureşti
