Pe 31 martie anul trecut, eram la Bistrita, un oras în care nu numai ca nu mai fusesem înainte, dar care nu era nicaieri în planurile strategice ale organizatiei pentru care lucrez de aproape 5 ani: WWF (World Wildlife Fund). Cu doua saptamâni înainte, Bistrita reusise sa surprinda pe toata lumea, obtinând un titlu pe care si-l dorise foarte mult, desi era unul simbolic – nu venea de nicaieri de la guvern sau de la alte institutii superioare si nici nu aducea beneficii materiale: era Capitala Earth Hour 2012, titlu pe care îl câstigase în urma unei evaluari riguroase a performantelor în domeniul mediului înconjurator, etapa în care a concurat alaturi de alte 19 orase. Apoi, într-o finala demna de Guiness Book, în care bistritenii au strâns aproape 17 tone de PET-uri, în 8 ore, în centrul orasului, mai mult decât iesenii si timisorenii, si ei finalisti.
Finala se încheiase, dar sentimentul victoriei si al efortului comun au ramas. În taxiul cu care ma deplasasem dimineata, doamna care m-a dus la destinatie mi-a povestit cu lux de amanunte ziua de 17 martie, cum a mers cu copiii pe pietonal sa lase câteva sacose cu PET-uri, cum s-a întors de trei ori ca sa afle de la jandarmi cum sta Bistrita în concurs. A revazut de mai multe ori stirea la televizor si era bucuroasa, tara trebuie sa stie ca la Bistrita sunt oameni buni.
Prin titlul adjudecat, orasul avea privilegiul de a organiza evenimentul oficial Earth Hour Romania, alaturi de WWF, organizatia care a conceput si implementeaza anual în peste 100 de tari cea mai mare manifestare de mediu din istorie. Mai în gluma, mai în serios, noi spunem ca e revelionul WWF – acum ne întâlnim cu prietenii cu care lucram pe parcursul anului, cu oamenii care ne sustin, facem planuri noi si ne bucuram ca suntem din ce în ce mai multi si mai puternici.
Era abia dupa-amiaza si totusi pe Liviu Rebreanu se strânsesera deja câteva sute de oameni, atrasi de activitatile organizate prin implicarea primariei. Cei curiosi îsi calculau amprenta de carbon, altii faceau poze la un panou special, cu angajamente de mediu, copiii desenau, oamenii întrebau, povesteau, îsi exprimau supararea ca se taie padurile, ca lumea a luat-o într-o directie gresita. Primeam încurajari – bravo, copii, sper sa reusiti! În mijlocul lor am vazut pe telefon mesajul pe care Nelson Mandela tocmai îl postase pe Twitter: „Haideti sa ne unim si sa facem din lumea în care traim o sursa sustenabila pentru viitorul nostru ca omenire, pe aceasta planeta”. El confirma sensul si sentimentul unui eveniment la care participau, deja, 2 miliarde de oameni de pe tot globul.
În Asia tocmai se dadea tonul stingerii luminilor, si îndemnul punea în legatura colturile planetei. Mai târziu, când toate luminile din oras s-au stins la 20.30 fix si, sub un cer perfect senin, luminat doar de lumânari si lampioane, au rasunat voci de copii, s-a simtit un puternic sentiment de apartenenta la o comunitate mare, din ce în ce mai mare.
Earth Hour nu este numai un eveniment pentru care stingem lumina si nici macar doar un eveniment dedicat pamântului: a devenit o sarbatoare a comunitatii. Cel putin o data pe an, avem sansa sa comunicam pe o platforma globala de miliarde de oameni preocupati de soarta planetei si a resurselor, sa devenim uniti, întâi simbolic, apoi prin actiune si chiar în conceptiile despre lumea în care traim.
Cu doar câtiva ani în urma, Earth Hour era o idee destul de exotica în România. La WWF, în timp ce ne luptam cu birocratia pentru a face cunoscut evenimentul în rândul institutiilor, ne motivam cu povesti si imagini de la Sidney, unde 2 milioane de oameni au stins lumina pe martie 2007 si au pornit un fenomen global. Pe internet circulau imagini cu cele mai cunoscute cladiri în întuneric, picnicuri la lumina lumânarii, concerte unplugged sustinute de trupe mari. În 2011, de Earth Hour, Sidney a primit cadou piste noi pentru biciclete, iluminat economic pe toate strazile si în toate parcurile si o centrala de trigenerare.
Câtiva ani mai târziu, 6 din 10 români stiu de Earth Hour si 60 de orase organizeaza în fiecare an evenimente dedicate. Zeci de asociatii din toata tara, cluburi de biciclisti, gradinite, scoli, astrocluburi sarbatoresc anual Earth Hour – deja devenit traditie. În Bucuresti se sting luminile cladirilor emblematice, iar Palatul Parlamentului a renuntat de ceva timp la iluminatul exterior pe toata durata noptii.
În 2012, de Earth Hour, primarul Bistritei a lansat o provocare aparent bizara: blocul care va înregistra cel mai redus consum de apa pe parcursul a 6 luni va beneficia din partea primariei de proiectarea, amenajarea si dotarea spatiului verde aferent, precum si de scutirea persoanelor fizice din blocul respectiv de la plata impozitului pe locuinta pentru 2013. S-au înscris 12 asociatii, iar câstigatorii tocmai si-au adjudecat premiul.
Dupa Earth Hour 2012 am primit urmatorul mesaj: „Locuiesc în Bistrita, jud. Bistrita-Nasaud, am 10 ani, sunt eleva în clasa a-III-a la SC.GEN.Nr.(..). Am fost aseara la Earth Hour si am fost foarte impresionata de tot. Iubesc natura si tot ce ne înconjoara si as vrea sa fac parte si eu din WWF pentru a contribui la salvarea planetei”.
Earth Hour nu înseamna salvarea planetei într-o ora, înseamna câtiva pasi foarte importanti înainte, împreuna. Anul acesta îi facem pe 23 martie, de la 20.30.
