concert regal caritabil - top

Articol revista # 82

 

Continuitatea straturilor timpului

Post de: David Chipperfield Architects & Julian Harrap, Cosmin Caciuc
 

Restaurarea indelungata a Neues Museum din Berlin probeaza maiestria si maturitatea profesionala a doua mari personalitati ale scenei internationale: David Chipperfield si Julian Harrap.

In preambulul prezentarii proiectului de restaurare al Neues Museum de pe Insula Muzeelor din Berlin, exceptional prin atitudine, mestesug si rabdare, desfasurat de-a lungul a nu mai putin de 12 ani de efort sustinut, as dori sa subliniez sapte motive fundamentale pentru care merita o atentie si o apreciere cu totul speciala:
– este o lucrare atipica pentru biroul lui David Chipperfield renumit mai degraba pentru arhitectura alternativa de obiect (in anii ’90 isi facea cunoscuta prezenta pe scena londoneza in mod discret, cu mici proiecte de amenajare interioara si case minimaliste albe, iar un deceniu mai tarziu se extindea pe scena internationala cu proiecte de cladiri publice reprezenative, de mare anvergura); 
– este rodul unei colaborari importante cu biroul Julian Harrap Architects specializat pe lucrari de restaurare; cele doua birouri impartasesc aceeasi filosofie de lucru care refuza in mod polemic distinctia conceptuala dintre proiectarea noului si reabilitarea vechiului, si ,de asemenea, separatia artificiala intre mestesugurile traditionale si tehnologiile contemporane;
– este o lectie arhitecturala de restaurare in spiritul Cartei de la Venetia, prin atentia acordata diferentierii noilor interventii de substanta istorica originala si expunerii explicite, cvasi-didactice, a tuturor straturilor timpului;
– ilustreaza un caz exemplar pentru ceea ce se numeste azi minimalism ahitectural articulat de preocupari etice cu privire la limitele si semnificatia culturala mai larga a interventiei; 
– in acelasi timp, constituie un exemplu al respectului critic fata de trecut, prin respingerea pastisei istorice si a reconstructiilor mimetice impulsionate de atitudini rigid-conservatoare, la mare distanta fata de un celebru si contestat proiect berlinez: reconstructia Palatului Regal din Berlin, complet distrus, cuplata cu demolarea Palatului Republicii din perioada postbelica; proiectul pentru Neues Museum a fost apreciat in mod exceptional chiar de catre un reprezentat eminent al directiei anti-moderne si conservatoare, Printul Charles, in discursul de anul trecut de la RIBA;
– marcheaza explicit, dar deloc ostenativ, prin arhitectura trauma distrugerilor rezultate in urma bombardamentelor din cel de al doilea razboi mondial; 
– face parte dintr-un ansamblu mai larg de reabilitari in Insula Muzeelor din Berlin („acropola neoclasicismului german”, reprezentativa prin fervoarea interpretarilor mostenirii clasice grecesti), menite sa readuca in centrul atentiei ideea continuitatii istorice si rolul urban al institutiilor culturale la nivelul articularii coerente a spatiului public. (C.C.)

Muzeul Neues, Insula Muzeelor

Muzeul Neues de pe Insula Muzeelor din Berlin a fost proiectat de Friedrich August Stüler si construit intre anii 1841 si 1859. Ca urmare a bombardamentelor repetate din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cladirea a ajuns o ruina, sectiuni intregi disparand complet, iar altele fiind grav avariate. Dupa incheierea razboiului, s-au facut putine incercari de a restaura cladirea, iar structura a fost lasata descoperita in fata elementelor naturii. In 1997, biroul de arhitectura David Chipperfield – impreuna cu Julian Harrap – a castigat concursul international pentru reconstruirea Muzeului Neues.

Obiectivul-cheie al proiectului a fost completarea volumului initial si a cuprins repararea si restaurarea partilor ramase in picioare dupa distrugerile din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Succesiunea initiala a incaperilor a fost restaurata si au fost construite noi sectiuni, care continua structura existenta. Restaurarea arheologica a urmat indicatiile Cartei de la Venetia, respectand structura istorica in diferitele sale stadii de conservare. Toate golurile din structura existenta au fost umplute, fara a rivaliza cu structura existenta in privinta stralucirii si aspectului. Restaurarea si repararea elementelor existente pleaca de la ideea ca structura originala trebuie scoasa in relief in contextul sau spatial si materialitatea originala – noul reflecta ceea ce s-a pierdut, insa fara a se recurge la imitatie.

Noile incaperi destinate exponatelor sunt construite din elemente din beton prefabricat de format mare, constand din ciment alb amestecat cu bucatele de marmura din Saxonia. Construita din aceleasi elemente din beton, noua scara principala repeta originalul fara a-l copia si se inalta intr-un hol maiestuos care este conservat doar ca volum din caramida, lipsit de ornamentele originale. Alte volume noi – aripa din nord-vest, care cuprinde curtea egipteana si rezalitul Apollo, absida din curtea greceasca si domul din partea sudica – sunt construite din caramizi fabricate manual si reciclate, completand sectiunile conservate. Prin reintegrarea si finalizarea colonadei, in mare parte conservata, din partea estica si sudica a Muzeului Neues, situatia urbana antebelica este restaurata la est. O noua cladire, Galeria James Simon, va fi construita intre Muzeul Neues si Spree, reconstituind situatia urbana a sitului dinainte de 1938.

Pe 16 octombrie 2009, dupa ce fusese in ruina mai bine de 60 de ani, Muzeul Neues a fost redeschis publicului, fiind a treia cladire restaurata de pe Insula Muzeelor si adapostind colectiile Muzeului Egiptean si ale Muzeului de Preistorie si Istorie Timpurie. Dupa incheierea constructiei, care a avut loc in luna martie 2009, au fost instalate vitrine, piedestaluri si baze de coloane proiectate de Michele De Lucchi. (D. C. & J. H.)

Sari la conținut