Ingredientele principale ale acestui proiect sunt o metropola mitica si ambitioasa – Londra; un eveniment – Olimpiada; un primar energic si ambitios – Boris Johnsom; un foarte puternic concern – ArcelorMittal – si presedintele acestuia – Lakshmi Mital; o colaborare dintre un artist exceptional si cu mare priza la public – Anish Kapoor – si un inginer vizionar – Cecil Balmond.
Daca Muzeul Guggenheim din Bilbao functioneaza totusi si ca muzeu, si în Cuibul de pasare din Beijing chiar au loc competitii, Orbit nu se are aparent decat pe sine ca rost. E o opera de arta – cea mai înalta sculptura din UK -, iar singura functiune este cea de a oferi platforme (foarte mari, ce-i drept) pentru admirat privelistea.
Succesul la public înca nu poate fi estimat; merita însa, cred, sa discutam de pe acum despre ratiunile si mecanismele unei astfel de actiuni si de ce orasele au nevoie si de astfel de gesturi.
Primarul
Olimpiada costa multe miliarde (în orice moneda vreti). E vital, cand faci o asemenea investitie, ca banii sa curga si dupa terminarea evenimentului (care, evident, niciodata nu se autosustine). Ramai cu echipamente, desigur, dar trebuie si sa-i atragi pe oameni în continuare. Pentru primarul Boris Johnson regenerarea zonei trecea si prin fortarea atractivitatii turistice. Orbit este, evident, un simbol al evenimentului – asa cum a fost Turnul Eiffel pentru Expozitia Internationala din 1889, dar trebuie sa devina în primul rand un motor al turismului în zona si un element identitar al acesteia. De altfel, Turnul Eiffel ca model (de întrecut) prin tema initiala a fost recunoscut explicit de catre autorii sai . Desi nu se vorbeste despre asta, lucrarea e, foarte probabil, si un semnal de optimism si siguranta în conditiile unei crize care nu se mai termina. Rezistam, suntem buni, aveti încredere si curaj…un mesaj esential pentru investitori, dar si pentru comunitate, si pentru opinia publica internationala.
Sponsorul
Pentru orice proiect iconic ai nevoie de multi bani. Abordat de primarul Johnson, Lakshmi Mittal a consimtit imediat la participare. Otelul folosit proivine bineînteles din productia concernului (2.000 de tone, din care 57% reciclat). Ce reclama mai inteligenta sa-ti doresti? ArcelorMittal (deja unul dintre cei mai importanti sponsori ai Olimpiadei) a contribuit cu 19,6 milioane de lire sterline din totalul de 22,7 cat a costat constructia.
Autorii
Concursul nu a fost castigat de un arhitect, ci de propunerea unui sculptor si a unui inginer. Ce-i drept, e vorba despre un sculptor care lucreaza în primul rand cu spatiul (sa ne reamintim minunatul Leviathan de la Monumenta de anul trecut – vezi si Zeppelin 96) si despre unul dintre putinii ingineri de azi care sublimeaza proiectarea de structuri catre arta si care este considerat coautor al unora dintre cele mai importante lucrari de arhitectura din ultimii ani. Kapoor si Balmond au mai colaborat printre altele la Marsyas (instalatia de la Tate Modern), iar Arup, firma mitica la care Balmond a lucrat ani de zile, participa la proiect.
Obiectul. În primul rand, o sculptura gigantica
Kapoor si Balmond nu iau doar Turnul Eiffel ca termen de referinta, ci si Turnul Babel sau proiectul nerealizat a lui Tatlin pentru Internationala a III-a. Balmond vorbeste despre un nor de electroni si despre preocuparea constanta a amandurora în legatura cu structurile nonlineare, ce folosesc instabilitatile drept stabilitati. Obsesia relatiei între continuitate si discontinuitate, între exterior si interior este constanta în opera lui Kapoor, iar, la fel ca si gandirea programatica a structuror în 3 dimensiuni din partea lui Balmond.
Proiectul e spectaculos si enigmatic, complex si, cu siguranta, o realizare structurala exceptionala: o construc?ie care împinge înainte progresul tehnologic si, cu siguranta, arhitectura în general. Însa pare cumva o sa ramana la nivelul unei rezolvari tehnice stralucite a unei idei formale. Coerenta dintre spatiu, forma si structura, evidenta la Turnul Eiffel, de pilda, dar si la realizarile anterioare ale lui Anish Kapoor, este parca aici mai putin puternica: e greu sa-ti dai seama daca toate portiunile au cu adevarat un rol structural sau daca aceasta era cea mai rationala solutie structurala. De asemenea, e putin frustrant ca vizitatorii nu vor parcurge decat o foarte mica parte a buclei; restul e volum pur.
Asteptam sa vedem daca a meritat
Deocamdata, se estimeaza un milion de vizitatori în primul an. Trebuie vazut daca Orbit va reusi sa intre în categoria cladirilor iconice, cum ar fi cele citate mai sus, dar si Opera din Sydney sau Gateway Arch din Saint Paul a lui Eero Saarinen. Celebritatea devine întotdeauna profitabila, în timp, la niveluri imposibil de cuantificat.
La un nivel mai modest, e interesant de vazut daca Orbit va reusi sa contribuie la dezvoltarea urbana a acestei parti a Londrei. Gateway Arch a fost din start gandit si ca locomotiva de regenerare urbana în perioada Marii Depresiuni. Atunci a durat 35 de ani de la prima idee la inaugurare, a costat enorm, însa a functionat, iar astazi se duc acolo pe an cam patru milioane de vizitatori.
www.archelormittalorbit.com
Imagini: © ArcelorMittal
