Expo: 20.04.2022 – 15.05.2022 @ WASP Working Art Space and Production, str. Ion Minulescu 67-93, corp E, București
Deschidere: 20.04.2022, 19:00-22:00
Expoziția „Comunitate în solitudine” prezintă publicului rezultatul unui laborator ce a avut ca temă centrală solitudinea și noile forme de-a fi împreună. În fața izolării forțate și ca răspuns imediat la o agresiune deschisă, artiștii Matei Bejenaru, Gabriela Mateescu, Liliana Mercioiu Popa și Ghenadie Popescu dezvoltă spații fizice și virtuale de întâlnire, dialog, revoltă și reflecție. Lucrările expuse la WASP evocă un timp și mediu specific, care ne-au marcat existența socială colectivă și individuală, alterând expresivitatea și emoția artistică, deseori înlocuite de anxietate și teamă.
Proiectul “Comunitate în solitudine. Socializarea ca practică post-analog” a găzduit în anul 2021 un laborator online de cercetare și creație, precum și un spațiu pentru discursuri-dialog. În cadrul acestor dialoguri s-a urmărit implicarea artiștilor în diferite micro-cosmosuri sociale, spre a demara o analiză / dezbatere despre rolul comunităților artistice în politica de recuperare din criza “Covid 19”. Laboratorul online a funcționat și ca un spațiu alternativ de prezentare a proiectelor artistice dezvoltate în cadrul proiectului de către artiștii Matei Bejenaru, Gabriela Mateescu, Ghenadie Popescu și Liliana Mercioiu Popa.
Expoziția „Comunitate în solitudine”, ce include 4 creații artistice produse în cadrul proiectului, reprezintă totodată o primă întâlnire în spațiul WASP a celor patru artiști, după o perioadă de un an de cercetare în atelier și dialoguri în mediul online.
“De la A la C. Dispozitiv” / video, MATEI BEJENARU
Durată: 11 min, HD video
De la A la C este un film experimental de artist și reprezintă o meditație asupra echipamentelor și dispozitivelor care fac posibilă realizarea unui film, pe de-o parte, și, pe de alta, o radiografie a stării emoționale a realizatorului în timpul filmărilor.
Filmul este structurat în jurul unui parcurs fizic și mental, pornind de la schițele de idee și filmările de testare în atelier și finalizându-se cu cele din locurile din natură alese. Având referințe istorice din zona filmului experimental structuralist, proiectul încearcă să medieze între luciditatea reflecției asupra mediului și emoția și subiectivitatea autorului datorate interacțiunii cu subiectul filmat și dispozitivul filmic.
Matei Bejenaru este artist vizual și profesor de fotografie și artă video la Universitatea Națională de Arte “George Enescu” Iași. Este fondator și director artistic al Bienalei de Artă Contemporană Periferic din Iași (între 1997 și 2008). În proiectele sale din ultimii ani, prin fotografie, video și performance-uri, el investighează politici de reprezentare în fotografia și filmul documentar social, metode interdisciplinare de generare a proiectelor artistice hibride, care importă elemente de limbaj din alte medii precum muzică, teatrul performativ ori poezie.
“IZOLAREA / ÎNAINTE ÎMPREJUR ȘI ÎNAPOI” / Instalație, GABRIELA MATEESCU și ANDREI MATEESCU
Proiectul propus de Gabriela Mateescu și Andrei Mateescu preia și extinde temele abordate anterior de Gabriela în lucrarea sa din 2014 „Când vreau să respir aer curat, deschid fereastra”. În aceasta a explorat metode de relaționare cu natura în interiorul cutiilor noastre notorii de beton, pornind de la simplul gest de a deschide fereastra. Dacă scopul principal al acelei lucrări a fost acela de a înțelege relația dintre locuitorii apartamentelor și exteriorul lor, „De Jur Împrejur” se concentrează în schimb pe relațiile interpersonale ale subiecților cu împrejurimile lor interioare imediate – (a)casa acestora.
Restricțiile impuse odată cu pandemia de COVID (oficiate în România la 1 martie 2020) ne-au lăsat cu opțiuni reduse de părăsire a apartamentului, în timp ce tehnologia a evoluat și mai mult în direcția de a ne permite să lucrăm de acasă, să comandăm mâncare sau să plătim pentru utilități direct de pe telefon. Toate acestea se traduc într-o viață și o realitate imediată petrecută aproape în întregime în interior.
Cei doi artiști, abordează nu doar tema conviețuirii în condiții de carantină și restrângerea mișcării în oraș, ci și procesele prin care izolarea într-o garsonieră extinsă din București le-a alterat opera și expresivitatea artistică. Cum s-a schimbat relația lor cu mediul și ce înseamnă să trăiești și să explorezi anxietăți (sau să le dezvolți pe altele) într-un cadru spațial extrem de limitat?
Gabriela Mateescu este o artistă care trăiește și lucrează în București și este fondatoarea colectivului de artiști Nucleu 0000. Absolventă a secției de Grafică a Universității de Arte din București, Gabriela lucrează cu performance, video-performance, instalație și desen, explorând teme ce țin de feminitate, experiența personală, viață socială. Este interesată de caracterul expansiv al artei, de schimbul constant de idei dintr-o comunitate ce se desfășoară prin discuții, întâlniri. Caracterul social este vizibil în proiectele realizate alături de comunitatea Nucleu 0000, iar rețeaua de comunicare creată îi servește ca liant pentru opera sa, ce evoluează din relațiile interumane. Arta înseamnă pentru ea un sistem în dezvoltare, ce atinge alți oameni, în loc să fie văzut ca un obiect stabil înghețat în timp.
Andrei Mateescu este un artist care trăiește și lucrează cu fotografia în București. Preocupările acestuia deseori țin în egală măsură de raporturile sincretice din mediul urban Est-European și de rolul și capacitatea fotografiei în societatea contemporană de a reprezenta problemele specifice epocii, proiectele sale având o pronunțată abordare post-fotografică și minimal-instalaționistă. Începând cu 2021 acesta s-a angajat și în poziția de curator și coordonator de proiecte, prin asociația SLOW-SYNC PH.
“De unde până unde se întinde persoana mea, unde încep ceilalți?” / Instalație site-specific, LILIANA MERCIOIU POPA
Instalație site-specific, reproducerea unui apartament la scara reală, folie ultrasubțire, dimensiuni 9×6 m, 2022
Configurată ca o materializare a experienței personale din perioada de izolare impusă, instalația reconfigurează multiplicarea, extensia sau întrețeserea spațialităților propriului spațiu de locuit prin conectarea curentă la ecranele/platformele de interceptare ce păreau să absoarbă spațiul real, dându-mi senzația de noi spații hipnotice care se deschid. Permanenta negociere a spațiului fizic și gestionare a celui virtual cu nevoia și teama de singurătate trăite simultan, mi s-au conturat ca fiind trăiri dominante, exacerbate de conviețuirea forțată cu tine însuți și cu alții, aduși mult prea aproape prin intermediul ecranelor, sau regăsiți la distanță, tot prin intermediul lor, vorbește despre subtilitatea diferențelor dintre aceste multiple forme de singurătate și despre posibilitatea/misterul întâlnirii reale cu noi înșine și cu ceilalți.
Se spune că însingurarea este oricum un diagnostic al vremurilor noastre, iar, în mod contrar, că a putea sta în solitudine (cu tine însuți) ar fi o necesitate pentru a diminua problemele societății (Blaise Pascal). Noua realitate, situația din Ucraina, în care ne-am trezit brutal, reconfirmă spusele lui Pascal, mutând dansul automatizat al interacțiunilor umane și atenția noastră într-un alt cadru, al războiului vizibil / real.
Prin relația dintre sfere, un fel de dans automatizat, sugerez diversele scenarii de interacțiune interumană din perioada de izolare și probabilitatea întâlnirilor, dar și o percepție a acestora la nivel micro – dans molecular, unde interacțiunile ar putea căpăta coerență indiferent de cadru.
Liliana Mercioiu Popa (n. 1975) s-a stabilit și îsi desfășoară activitatea artistică la Timișoara, unde și predă în cadrul Facultatea de Artă și Design. Creaţia sa cuprinde diverse forme de expresie, cum ar fi instalația, textul, fotografia, desenul sau pictura. Orientarea Lilianei Mercioiu Popa reprezintă diverse nuanțe ale viziunii sale asupra contextelor macro și micro-istorice: propria devenire în raport cu dezvoltarea lumii, evoluția istorică a climatului social și cultural în care artista își trăiește viața, echilibrul forțelor și al determinărilor care creează identitatea unei comunități, a unui grup social sau a unui individ. Interesul pentru natură s-a dezvoltat în jurul ideii de repetiție și recreație în legătură cu progresul în artă și în viața de zi cu zi. Poetica / politica spațiului cu coexistența umană și non-umană, interacțiunile dintre diferite niveluri (spații variabile) ale realității și relația tensionată dintre „obiecte” sunt, de asemenea, zone de interes pentru ea.
Expoziții (selecție): 2021 Orașe invizibile – Tărâmuri imaginare, Comenduirea Garnizoanei, Timișoara; 2021 (solo) Corp ulterior, ICF Timișoara; 2020 (solo) Moduri de a construi, MNAC București; 2019 Bienala ArtEncounters Dialoguri cu arta, Timișoara; 2018 No Man Land, Scena 9, București ; 2017 UNIVERSALLOWED, Turnul Fabricii de Baterii, Timișoara; 2016 (solo) Structuri în echilibru, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, Mogoșoaia; 2014 (solo) Geometrie variabilă, Galeria Jecza, Timișoara.
“Leukos. The Quickest Response” / GHENADIE POPESCU
placaj, adeziv, nisip, 113x113x4 cm, 2022
La început a fost QR codul. Un cod cu date personale medicale privind vaccinarea Covid19.
Dar, la un moment dat, peste noapte lucrurile s-au schimbat. Necesitatea QR, a unui răspuns rapid a rămas, s-au schimbat doar datele. Codul nou e despre un răspuns imediat la agresiune deschisă.
„Leukos. The Quickest Response” este un obiect interactiv, se poate activa prin scanare cu un dispozitiv iPhone, iPod…
Ghenadie Popescu (n. 1971, Florești, Republica Moldova) locuiește și lucrează la Chișinău. Ghenadie Popescu este interesat de identitatea locală (post-comunistă), tradiția, amestecul geopolitic. Este cunoscut pentru obiectele sale de artă, performance-uri, videoclipuri și animații video, făcând referire în arta sa la absurditatea lumii în care trăiește și lucrează.
Ghenadie Popescu a studiat la departamentul de pictură al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Din 2012 s-a implicat mai ales în proiecte personale de animație stop-motion. Expozițiile sale de grup includ Galeria Posibilă, București, RO (2019), Expanded space, București, RO (2017); Attention borders, Galeria Labirint, Galeria Lublin, galeria Arsenal, Bialystok, PL (2017); Festivalul de Film Documentar CRONOGRAF, Chișinău, MD (2013-17); One sixth of the Earth, MUSAC, Museo de Arte Contemporaneo de Castilia y Leon, ES, ZKM Karlsruhe, DE; Shaping the new, Kosice, SK (2011); Rencontre de la performance, La Générateur, Gentilly, FR (2009); Un pas de côté, Die/Grenoble, FR.
Credite:
Producție: Căpitănescu St. Andreea PFA. Co-producție: Asociația 4Culture și WASP Studios
Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național
Parteneri: Universitatea de Vest Timișoara – Facultatea de Arte și Design, T-act/Centrul de Artă Contemporană și studii Teoretice, Universitatea Națională de Arte George Enescu Iași – Facultatea de Arte Vizuale și Design, Centrul de Fotografie Contemporană Iași.
Parteneri media: Radio România Cultural, Modernism, Revista Zeppelin, Revista ARTA, Feeder, IQads, România Pozitivă
