Recent laureat al Marelui Premiu pentru Conservare la Premiile Europene pentru Patrimoniu/Premiile Europa Nostra 2021, acest proiect a devenit un exemplu de bună practică recunoscut la cel mai înalt nivel pentru restaurarea lentă, pentru și în comunitate
Text: Mirela Duculescu, Raluca Munteanu
Proiectul de conservare a bisericii de cimitir din satul Urși, județul Vâlcea, reprezintă un studiu de caz exemplar de acupunctură rurală pentru un grup mai mare și foarte specific de biserici de lemn, incluse în Programul 60 de biserici de lemn, gândit în 2009 și coordonat de Fundația Pro Patrimonio. Aceste biserici de lemn au dimensiuni modeste, dar totuși păstrează autenticitatea măiestriei și valorilor locale. Sunt situate în nordul Olteniei (județele Gorj și Vâlcea) și în sudul Transilvaniei (județele Hunedoara și Sibiu).
Patrimoniul de lemn este specific mediului rural din Carpații Meridionali. Această zonă poate fi considerată cel mai sudic punct european unde s-au folosit lemnul și tehnica Blockbau pentru clădiri religioase, mult mai comune în nordul Europei: Ucraina, Polonia, Peninsula scandinavă.
Decorațiunile pictate au elemente valoroase, iar în cazul bisericii din Urși, tehnica frescei a fost folosită atât la interior, cât și la exterior. Pictorii au utilizat un repertoriu larg de modele, alăturând scheme iconografice moștenite din vechea tradiție post-bizantină și elemente de origine occidentală, precum și aluzii la arta țărănească. Este, de asemenea, un patrimoniu foarte deteriorat și periclitat, deoarece combină fragilitatea materialelor și un abandon din partea comunităților locale, care se identifică acum mai mult cu bisericile noi și mult mai mari.
*Detaliu, 2020 © Camil Iamandescu
Biserica din Urși a devenit parte din Programul 60 de biserici de lemn, nominalizat în 2014 ca parte din Cele mai periclitate 7 situri de patrimoniu din Europa, în parteneriat cu organizația Europa Nostra. Pentru a rezuma, Programul 60 de biserici de lemn: sunt aproximativ 2 000 mp de pictură murală pe lemn interioară și exterioară (pictură al secco sau al fresco). Tehnica frescei pe lemn este foarte rară, atât în România, cât și în Europa. Per ansamblu, aceste biserici sunt răspândite într-o zonă relativ mică, definind un peisaj regional, național și internațional valoros, pentru care biserica din Urși este un exemplu remarcabil.
*Detaliu, 2020 © Camil Iamandescu
Urși este amplasat lângă culele fortificate din Măldărești și mănăstirea Hurezi inclusă în lista Patrimoniului Mondial UNESCO (o posibilă sursă aulică de inspirație pentru meșterii din Urși).
„Conservarea bisericii de lemn din Urși a avut loc într-o zonă izolată, cu resurse limitate și cu un grad mare de implicare din partea societății locale. De-a lungul proiectului, au fost create multe oportunități pentru schimbul de cunoștințe. Proiectul a dus și la o mai bună înțelegere pe plan local cu privire la valoarea patrimoniului și un sentiment de grijă în cadrul comunității locale. Este o abordare exemplară a conservării de clădiri vulnerabile precum aceasta”, a declarat juriul Premiilor Europa Nostra.
*Detaliu, 2020 © Camil Iamandescu
Contextul
Mica biserică de lemn din cimitirul satului Urși, județul Vâlcea (lungime 10,81 m / lățime 4,54 m / înălțime maximă 5,70 m), cu hramul Bunavestire și Sf. Arhanghel Mihail, este un monument istoric (codul VL-II-m-B-09954) construit între 1757 și 1784, avându-i drept ctitori pe Ion Danciu și pe preotul Constandin. După incendiul din 1838, biserica a fost reparată și pictată în 1843 de meșterii Gheorghe, Nicolae și Ioan – atât la interior, cât și la exterior –, care au folosit tehnica picturii în frescă murală. A fost abandonată în 1913, după ce în sat s-a ridicat o biserică nouă, din zidărie. Ultimele reparații au avut loc în 1943.
*Vedere interioară dinspre naos către altar, 2009 © Pro Patrimonio
Înainte de 2009, când a început proiectul de conservare, biserica din Urși era în situația de precolaps structural. Frescele interioare și exterioare și acoperișul din șiță se aflau într-o stare avansată de degradare. La momentul respectiv, monumentul istoric necesita o intervenție urgentă pentru a-l conserva și proteja.
*Vedere exterioară către altar, 2009. Biserica abandonată și în stadiu de pre-colaps a fost acoperită cu carton asfaltat; frescele exterioare și interioare se aflau într-o stare înspăimântătoare
Conservarea per se a început la 12 iunie 2010, după prăbușirea bolții de lemn peste altar, cu o intervenție de urgență inițiată de Ordinul Arhitecților din România și Pro Patrimonio.
Modelul
Fundația privată Pro Patrimonio caută, proiectează modele, găsește și oferă soluții pentru patrimoniu ca resursă economică, culturală și de mediu, acolo unde instituțiile statului au neglijat monumentele sau nu au fost interesate să ia măsuri. Modelul de salvare și conservare folosit în cazul patrimoniului de la Urși (2009–2020) a fost implementat pentru prima dată în România după căderea Cortinei de Fier în 1989.
Fiecare dintre anii de lucru la această biserică de lemn a urmat un tipar foarte clar: campanii de strângere de fonduri la nivel național și internațional, o perioadă de patru luni de lucru efectiv în timpul verii, sub ochii sătenilor, conștientizare la nivelul comunității și educație privind patrimoniul, reînvățarea meșteșugurilor tradiționale. Deși acest tipar a dus la timpi lungi de intervenție, s-a demonstrat a fi singurul sustenabil, având în vedere că susținerea financiară a constat în totalitate din fonduri private primite de la donatori și de la instituții sau companii private. Ca rezultat, lucrările de urgență sau de conservare au fost combinate cu evenimente (concerte, expoziții, ateliere de lucru în vacanțe pentru voluntari etc.) coordonate de profesioniști.
Proiectul pe termen lung se referă la conservarea și restaurarea integrității structurale a acestei biserici de patrimoniu și a frescelor sale interioare și exterioare, îmbunătățirea peisajului cultural și redeschiderea bisericii pentru uz religios, educație și turism cultural, educație pentru comunitate în ceea ce privește patrimoniul și tradițiile.
*Intervenție de urgență: structură temporară pentru protecție și conservare, 2010 © Pro Patrimonio
Procesul
„Acesta este un exemplu de arhitectură vulnerabilă și un monument periclitat care a fost restaurat complet în conformitate cu principiile de conservare, unde elementele originale au fost examinate atent și reintegrate oriunde a fost posibil. Sustenabilitatea a fost și ea un element central al proiectului și s-au plantat copaci pentru a oferi materiale pentru lucrările de restaurare ulterioare”, a spus juriul.
Modul de lucru este un exemplu de slow design thinking, o metodă/gândire de proiectare lentă: intervențiile sunt minime și doar cele absolut necesare, conform principiului autenticității, cu folosirea de materiale și meșteșuguri locale și tradiționale. Durata lungă s-a adaptat faptului că susținerea financiară a provenit exclusiv din fonduri private, de la donatori, și s-a bazat pe multiple campanii.
Proiectarea arhitecturală s-a desfășurat în mare parte în paralel cu lucrările de execuție: înlocuirile, completările și reparațiile fiecărui element din lemn au fost decise după inspectarea elementelor și discuția cu meșterii cu privire la cea mai fezabilă soluție tehnică și modul de păstrare a cât mai mult din substanța istorică.
Peste 70% dintre buștenii de la baza peretelui erau afectați de putregai și puneau în pericol stabilitatea clădirii. Acesta este motivul pentru care s-a decis înlocuirea lor completă. Totuși, tot lemnul sănătos de la interiorul lor a fost refolosit pentru mici reparații. Un alt aspect important a fost protejarea frescelor în timpul lucrărilor de consolidare a structurii de lemn.
La ridicarea structurii bisericii, cu ajutorul vinciurilor, au fost realizate tăieturi orizontale ale frescelor în zona de îmbinare a buștenilor, pentru ca vopseaua să nu cadă de pe lemn. Au fost extrase două părți largi de frescă din grinzile de lemn ale peretelui dintre pronaos și naos (nartex), pentru înlocuirea completă a lemnului. Ulterior, au fost replantate cu grijă, pentru a monta pictura pe verticală, dar și pentru a asigura o suprafață plană.
*Structura a fost ridicată cu ajutorul unor vinciuri pentru a permite repararea sau înlșovuirea buștenilor de la bază, a căror putrezire amența stabilitatea clădirii, 2013 © Mihai Bodea
Mobilierul original a fost complet reparat și conservat, adăugându-i-se părțile lipsă. Cu toate acestea, pentru a proteja picturile, s-a decis ca stranele cu prinderi ce străpungeau pictura pentru a ajunge la peretele exterior să fie detașate de perete. În spate a fost adăugată o scândură orizontală, pentru ca oamenii să nu se rezeme direct de pictură. Deși pereții erau complet acoperiți de fresce și una dintre ideile inițiale a fost restaurarea cu tencuială de var, care să integreze fragmentele de frescă și să protejeze lemnul, la final au fost întărite doar marginile frescelor (deoarece exista un risc major ca tencuiala nouă să nu adere bine la lemnul uscat).
*Bolta naosului este reasamblată cu grinzi pictate în frescă, anterior conservate la Departamentul de Conservare și Restaurare de la Universitatea Națională de Arte București; 2015 © Thomas Laschon
Șantierul de restaurare din Urși a fost unul deschis în care toate lucrările s-au desfășurat sub ochii comunității rurale. Șantierul deschis a avut rolul de instrument educațional, prin creșterea conștientizării și prin învățarea despre patrimoniu și valori culturale: tehnica de construcție de lemn a bisericii, tehnica frescei, conținutul iconografiei murale, al icoanelor și al iconostasului. Întregul proces de restaurare a constituit atât o practică de învățare pentru toți voluntarii din țară și din străinătate și pentru specialiștii implicați, cât și un exercițiu de acceptare și reintegrare a unui obiect de patrimoniu uitat de comunitate.
*Watch Day, 2014, expoziție © Pro Patrimonio
Producerea cunoștințelor, educație și conștientizare
- 1 releveu; 31 de schițe tehnice; 1 intervenție de urgență pentru protecția și conservarea temporară, restaurarea bisericii de lemn din Urși; restaurarea frescelor religioase interioare și exterioare (82 mp de fresce la interior, 40 mp de fresce la exterior); restaurarea a 15 icoane și 5 piese de mobilier religios;
- 20 de proiecte de diplomă despre pictura murală; 6 comunicări profesionale la conferințe naționale și alte 3 la conferințe internaționale; 1 publicație profesională (1 ghid pentru întreținerea și reparațiile comune pentru biserici de lemn);
- 250 de persoane implicate, inclusiv 102 voluntari din țară și din străinătate;
- impact și susținere internațională: World Monuments Watch 2014 și Cele mai periclitate 7 situri de patrimoniu din Europa 2014.
*Vedere către pridvor, 2020 © Camil Iamandescu
*Vedere dinspre sud-est, 2020 © Camil Iamandescu
*Vedere interioară către naos și pridvor, 2020 © Camil Iamandescu
*Vedere interioară dinspre naos către altar, 2020 © Camil Iamandescu
Costurile
Bugetul a fost de aproximativ 132.000 de euro, din care în jur de 22.000 de euro de la International Music and Art Foundation, 32.000 de euro de la World Monuments Fund, 8.000 de euro de la Headley Trust UK, 10.000 de euro de la Holcim Romania, 12.000 de euro din strângere internațională de fonduri online (crowdfunding) și restul de la European Institute of Bank Investment/ EIBI și alți donatori privați. Pe lângă acestea, a mai existat un volum considerabil de muncă în natură din partea comunității sătești: mâncare, cazare, acces la electricitate, forță de muncă necalificată și transport. În plus, în realizarea lucrărilor de conservare am fost ajutați de un volum extraordinar de muncă în natură din partea voluntarilor români și străini.
*Secțiune longitudinală. Legende: 1. Șarpantă mdin lemn reparată. 2. Șițănouă. 3. Buștean noiu la baza peretelui (stejar). 4. Planșeu: scânduri stejar, grinzi stejar, umplutură din pietriș, teren natural. 5. Canal de ventilație. 6. Fundație nouă din piatră
-
+2
Info & credite
Parteneri principali: Fundația Pro Patrimonio, Departamentul de Conservare și Restaurare a Operei de Artă din cadrul Universității Naționale de Arte București, Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA”, Institutul Național de Fizică și Inginerie Nucleară „IRASM”, Ordinul Arhitecților din România, Asociația 37 și proprietarul bisericii, Biserica Ortodoxă Română.
Fundația Pro Patrimonio (coordonator de proiect, strategie, arhitectură) – arh. Șerban Cantacuzino (†2018), arh. Șerban Sturdza, arh. Raluca Munteanu, arh. Corina Anghelescu, arh. Mihaela Arsene, arh. Mariana Celac (†2018), Mirela Duculescu, istoric de artă
Universitatea Națională de Arte din București, Departamentul de Conservare și Restaurare a Operei de Artă (coordonarea lucrărilor de conservare și restaurare pentru fresce, icoane și iconostas)/ Profesor Dr. Dan Mohanu; restaurator absolvent Ana Irina Chiricuță
Echipa locală de meșteri:Florin Ganea, Vasile Alexandru Ganea, Nicolae Valentin Ganea, Iulia Dinulescu
Structura pentru intervenția de urgență: Cella Cosimex – Viorel Iordan, inginer
Comunitatea satului Urși: Preot Șerban Constantin Valeriu, d-na Floriana Șerban/Father Șerban Constantin Valeriu, Mrs. Floriana Șerban
Voluntari la restaurarea picturii: Iuliana Dumitrache, Florin Dumitru, Larisa Popescu, Izabela Zăbavă
Alte activități de voluntariat: Maria Albici, Mirela Albici, Constantin Alexandru, Stănică Alexandru, Elvira Amza, Mimi Amza, Adriana Anghel, Aurelia Anghel, Elena Anghel, Gabriel Anghel, Cătălin Anghel, Văruț Anghel, Cristina Anghel, Maria Cristina Anghel, Constantin Anghel, Gheorghe Anghel, Victoria Anghel, Elisabeta Bădița, Aurelia Băiașu, Băiașu Cristinel, Mădălina Bîlă, Simona Cârstea, Nicolae Chirca, Vasile Ciurică, Vasile Crăcănel, Gheorghe Dima, Maria Ioana Dima, Ion Dițoiu, Alina Elena Dumitrache, Ioana Dumitrache, Elena Alexandra Dumitru, Paraschiva Dumitru, Victoria Gheorghe, Vicența Leanca, Adriana Lunge, Mariana Lunge, Vasile Lunge, Filomița Marica, Floarea Marica, Ion Marica, Iulian Marica, Marius Marica, Ioana Mărunțelu, Nicolae Matei, Ion Meianu, Liliana Elena Meianu, Maria Nicolae, Sorin Nicolae, Elena Papuc, Ionela Papuc, Filomița Popa, Gheorghe Popa, Maria Popescu, Emanuel Preda, Gruțoiu Dumitru Preda, Elena Rotaru, Gheorghe Sârbu, Diana Sărsan, Adriana Șerban, Gheorghe Șerban, Elena Șerban, Georgeta Șerban, Ioana Șerban, Marian Laurențiu Șerban, Maria Cristina Stănică, Constantin Tița, Daniela Tomescu, Victoria Uță, Maria Cristina Vladu, Elena Zăbavă, Ioana Zăbavă, Victoria Zamfirescu/ alte activități de voluntariat
*Acest articol a fost publicat în Revista Zeppelin #162 (vara, 2021)
Articol conex:
