„Am inceput acest proiect din mai multe motive.
Primul este curiozitatea. Mergand cu trenul sau cu masina am vazut pe camp oi; uneori am jucat „oi”: un fel de numaratoarea lui Romulus si Remus, dar cu oi, desigur. Langa oi e si cate un cioban. Si am fost curios sa aflu cate ceva despre ciobani. Unde dorm, ce mananca, ce fac toata ziua, tot anul… Am aflat ca unii ciobani merg zi de zi cu oile, sute de kilometri intr-un an, dorm unde ii prinde noaptea, sub cerul liber, indiferent de anotimp. Traiesc intr-o alta lume, intr-un alt timp, intr-un calendar cvasi-cosmic. Si totusi ii intalnim din cand in cand.
Vernisaj: joi, 23 februarie, ora 18.00, la sala Oaspeti, Muzeul Taranului Roman.
Un alt motiv este acela ca imi place branza. Branza se pare ca este unul dintre cele mai vechi produse romanesti de export; chiar si etimologic. Pentru ca pregatirea mea este vizuala am incercat sa vorbesc depre branza, si despre autorii ei pe limba mea, in imagini.
Al treilea motiv este disparitia transhumantei. Din cauza schimbarilor ciobanii nu vor sa mai fie ciobani. Sau cel putin nu vor sa mai mearga la drum zi de zi, an de an, toata viata. E mai mult decat o meserie, e un mod de viata greu, foarte greu. Si sunt din ce in ce mai putini ciobani care mai merg la drum.
Titlul proiectului „Ultima Transhumanta” mi-a fost dat de o familie de ciobani. De generatii familia lor mergea la drum. Eu i-am urmarit timp de un an si jumatate; apoi mi-au spus ca renunta la drum, la „trasformanta” cum ii ziceau ei. Au ramas ciobani, dar sunt stabili, sedentari.
In perioada 2010 – 2011 am extins proiectul; am mers pe urmele transhumantei in Albania, Grecia, Italia, Marea Britanie, Turcia si din nou in Romania.
Pentru a intalni acesti ciobani si oile lor am facut peste 30 de calatorii pe parcursul a 5 ani.
In Tora, in Biblie si in Coran putem sa citim: „Abel a fost pastor de oi, iar Cain lucrator de pamant.” Ancestral, cu totii avem o ruda mai apropiata sau mai indepartat? cioban.
Acum, noi suntem martorii disparitiei unui mod de viata.
Eu nu pot sa ma opun disparitiei transhumantei, dar pot sa incerc sa o observ, atat cat a mai ramas.”
Dragos Lumpan
Mai multe detalii aici.
