O perspectiva critica asupra diferentei dintre o sustenabilitate veritabila si demagogia imaginii „verzi” in arhitectura.
In mod obisnuit, sustenabilitatea are o multime de calitati comune cu Dumnezeirea; concept suprem, omnipotent, omniprezent si atotstiutor; creator si judecator, ocrotitor si (…) mantuitor al universului si umanitatii. Asemenea lui Dumnezeu, are milioane de adepti. Dat fiind ca noi, oamenii, suntem destul de naivi si suspiciosi, avand nevoie de o realitate palpabila inainte de a transforma credinta in convingere, conceptul de Verde a aparut pentru a reprezenta sustenabilitatea, devenind forma ei concreta in lumea noastra, a oamenilor. Dar, sustenabilitatea, asemenea divinitatii, poate fi lipsita de forma sau culoare…
Text: Beatriz Ramo – STAR strategies + architecture
Ilustratii: STAR strategies + architecture, 2011
Articol publicat in numarul 98 al revistei zeppelin.
Emancipare
Termenul de sustenabilitate a fost batjocorit, persecutat si insultat de arhitecti, politicieni si de cei care lucreaza in industria de publicitate… in esenta, de toata lumea. Armonia muzicala a trio-ului perfect – mediu social, mediu inconjurator si mediu economic – este eclipsata de recitalul solo simplist oferit de mediu si intitulat Verdele.
Intr-o incercare disperata de conturare a unei ideologii atotcuprinzatoare, conceptul de Verde se dovedeste a fi reprezentarea cea mai rapida si usoara a sustenabilitatii. Verdele este singurul simbol in stare sa tina pasul cu lipsa de rabdare si foamea de imagini a prezentului; o Lady Gaga-Sustenabilitate: eficienta, usor de remarcat, creativa, senzationalista. Intr-un efort sustinut de a deveni alegorie, Verdele a fost transformat intr-o parodie a sustenabilitatii.
Ideea initiala a fost simplificata la maximum astfel incat Verdele nici macar nu trebuie sa fie natura sau natural; poate fi la fel de bine plastic si chiar vopsit. Daca privim imprejur, ce vedem?… o fatada verde, ornamente verzi, ziduri vopsite in verde, o reclama McDonald’s verde, o pagina internet verde, o fereastra de magazin din papier-mâché verde; iata, Orasul Verde este aici.
Functie
Asa cum cladirile iconice pur si simplu trebuiau sa fie iconice, la fel cladirile Verzi trebuie sa fie verzi. Situatia nici ca ar putea fi mai de suprafata: Verdele ca functie. Verdele permite ca sustenabilitatea sa fie cumparata pe metru patrat sau pictata, sau lipita cu clei. Sustenabilitatea joaca rolul unui filtru Photoshop in CS6: Ctrl+Verde.
Asemanator icoanelor, Verdele confera identitate generica.
Cu toate ca ideea a fost insotita initial de cele mai bune intentii, la fel cum se intampla astazi cu toate ideile bune, a trebuit simplificata printr-un element dintr-o suta pentru a fi golita de orice inteles si a putea fi comercializata cu succes. Abia dupa aceea a devenit digerabila pentru mase. Cumva, arata foarte democratica… Exact la fel cum o falsa poseta Prada le face pe femei sa simt? senzatia generata de eticheta Prada si sa o poarte ca atare.
Pretextul, repetat pana la epuizare, ca cel putin oamenii sunt constienti de sustenabilitate, a avut efect, dar atentia a fost abatuta de la principala preocupare. Oamenii au mai multe sanse sa cumpere produse Verzi, juriile concursurilor apreciaza naratiunile epice Verzi, iar politicienii stiu ca sunt in afara oricarui risc daca mizeaza pe cartea Verde; o demagogie impecabila.
Daca toate viziunile de proiectare a oraselor si toate competitiile de arhitectura castigate datorita fortei exercitate de Verde s-ar realiza, orasul ar deveni o varianta sofisticata a prezentei Zone Izolate de la Cernobil (vezi Pripyat primavara).
De asemenea, peretii verzi sunt comercializati ca elemente despartitoare pentru spatiile interioare, fiind realizati din licheni de Norvegia (materialul utilizat pentru copaci la machetele trenurilor de jucarie), asemenea unui urias cimitir natural, cu calitati acustice exceptionale. Aceste colectoare de praf se pot produce in 20 de culori; perete Verde de culoare alba, rosie sau violeta, pentru a se potrivi cu celelalte elemente de decor.
Stil
Modernism, Postmodernism, Deconstructivism… Fara indoiala acum am introdus si Sustenabilism. Contrar curentelor anterioare, orice arhitect poate fi un adept al Sustenabilismului: indiferent daca este de avant-garda, comercial, tanar, stabilit… Se poate chiar combina cu alte stiluri Eco-Deconstructivism, Postmodernism Verde… Este stilul democratic. Verdele a devenit un limbaj comun pe care revistele de arhitectura si brosurile cu caracter comercial l-au inventat. Verdele reprezinta si punctul de consens al tuturor: arhitectul, clientul, dezvoltatorul, politicianul si beneficiarul in acord, ceea ce este extraordinar. Verdele niveleaza diferentele. Este mantuitorul Turnului Babel; portile Raiului ni se vor deschide. Pentru prima oara, avem un stil international; de la Madrid la Copenhaga, Dallas si Istanbul. Verdele este suprem, functioneaza orisiunde; este stilul castigator, invingatorul universal – desi, astfel ar putea deveni extrem de nedurabil. Contrar altor stiluri – imaginati-va un intreg oras proiectat pe Deconstructivism –, se poate construi un oras numai din Verde. Stilul poate fi implementat oriunde si la orice scara: fie un zgarie-nori sau o casa particulara mai mica, ba chiar si un spatiu interior – totul este posibil. Pentru toate gusturile: Verdele poate fi aplicat si tratat ca un stil de coafura: lung si ciufulit, des si compact, partial tuns si creand ornamente.
Cladirile Verzi pot fi „Sculpturi” sau „Adaposturi decorate” si chiar exista unele situatii interesante unde pot fi deopotriva amandoua: „Sculpturi decorate”.
Verdele ar trebui considerat cel de-al saselea principiu si adaugat la celelalte cinci puncte ale lui Le Corbusier, dar si a patra calitate a triadei lui Vitruvius: Venustas, Utilitas, Firmitas si Sustinebilitas.
“Produsul construit… al Sustenabilitatii nu este arhitectura sustenabila, ci Verdele. Verdele este ceea ce ramane dupa ce Sustenabilitatea si-a incheiat parcursul sau, mai precis, ceea ce se incheaga in timp ce Sustenabilitatea se afla in devenire, prabusirea sa… ”
Verde este noul Negru.
Religie
Verde actioneaza ca un crez. Biserica Catolica va trebui sa includa Sfantul Verde in calendarul sau roman. Sfantul Verde va veghea asupra arhitectilor adepti ai sustenabilitatii si ii va calauzi in directia verde. Daca ne vom ruga zilnic la Sfantul Verde, vom compensa veneratia noastra: politicienii obtin mai multe voturi, arhitectii castiga mai multe competitii, iar firmele vand mai multe produse…
Verdele actioneaza misterios…Arhitectii care nu sunt adepti ai sustenabilitatii se proclama Verzi, pe cand celor carora chiar le pasa nu le place sa fie numiti Verzi.
Oh, Doamne, binecuvantati sunt daltonistii care vor vedea mai mult verde decat altii… ajutandu-i pe cei care vad Rosu ceea ce este, de fapt, Verde.
Verdele actioneaza ca o spovedanie. Cu cat ne simtim mai vinovati, cu atat mai mult verde incercam. Aspectul verde, in general, este invers proportional cu realizarile sustenabilitatii. Verdele are capacitatea de a reduce tot ceea ce conteaza la o singura problema si o singura solutie: Verde. Verdele poate sa ne absolve de toate pacatele.
Verdele este de doua ori miraculos. La fel cum am incerca sa tratam cancerul cu aspirina, Verdele este formula fenomenala care transforma tot ce atinge in ceva durabil, dar poate sa si camufleze proiecte lipsite de farmec. „Noaptea toate pisicile sunt negre”. Cladirile urate, dar Verzi sunt mai usor acceptate decat cele doar urate.
Verdele are capacitatea sa ne ilumineze retroactiv. Noi, arhitectii, ne rescriem istoria in concordanta cu sustenabilitatea; ceea ce odata am realizat din bun simt, acum marcam ca sustenabil; pe vremea aceea, ne aflam deja, inconstient, sub influenta Verdelui… ca niste adevarati vizionari.
Ambiguitate
Dar, Verdele ascunde si o dimensiune perversa… La fel ca intr-un film de David Lynch; totul pare a fi calm si armonios, dar, exista un element perturbator… ceva putred…Verdele este minciuna de rand, consensul secret, crima perfecta; toat? lumea stie ca nu poate fi chiar atat de bine, nici chiar atat de usor, dar de ce sa-si bata capul? Se vinde si este suficient Verde pentru toata lumea. Un nou tip de intimidare (prietenoasa): terorismul Verde.
Verdele sufera din cauza personalitatilor multiple; guru Verzi, adepti Verzi, salvatori Verzi… care tin predici contradictorii. Dar, nu pare a fi o problema atata timp cat este Verde, pentru ca tuturor le place – trebuie sa le placa – Verdele. Daca nu, sunt considerati niste fiinte ingrozitoare. Nevoia exponentiala de aprobare publica transforma Verdele in instrument prin excelenta. Verde: Imi place.
Dictionarul Microsoft pentru Word in limba spaniola mentioneaza urmatoarele sinonime ale cuvantului Verde: obscen, indecent, fals, necinstit, liber si brut. In limba engleza, in afara referirii la culoare, sinonimele care apar sunt: imatur si ignorant.
Aici am ajuns acum, animatori.
Anexa
Legatura dintre unii arhitecti si Verde ne duce cu gandul la „descoperirea” celor doua Americi, nu numai ca „Lumea Noua” se afla mereu acolo, dar acesti arhitecti vor ramane cu aceeasi intelegere gresita ca si Cristofor Columb care era… convins ca ajunsese in Indiile de Est.
Parabola
In urma cu mult timp, intr-o tara nu prea indepartata, o criza economica puternica, precum si nevoia de a-si afla identitatea au grabit crearea Orasului Verde. In Orasul Verde, toate firmele isi schimbara logogramele in Verde sau in motive vegetale, oferind produse verzi si servicii propice mediului inconjurator. Locuitorii erau intr-o competitie pozitiva unii cu altii pentru a fi cei mai verzi. In Orasul Verde, centralele de energie nucleara erau propice mediului. Filmele alb-negru erau, de asemenea, verzi. In Orasul Verde, puterile Verdelui erau atat de eficiente incat puteau alina durerile trecutului: lagarele de concentrare, zidurile Berlinului…, orice moment al istoriei putea deveni sustenabil retroactiv. Verdele dobandise un statut confesional putand ierta orice pacat. In Orasul Verde, uniformele militare erau la mare moda, Hulk era un supererou, iar Zona Cernobil destinatia verde de vacanta cea mai solicitata. Arhitectii erau superentuziasmati de folosirea Verdelui. Fatadele, acoperisurile, pere?ii desp?r?itori… tot ceea ce se putea placa era acoperit cu Verde. Dar, în culise, Balonul Verde crestea fara control…
Nimeni nu indraznea sa discute acest subiect si, cuprinsi de lacomie, temandu-se ca vaca de muls va fi secatuita, au inceput sa foloseasca Verdele fara masura. Orasul Verde s-a transformat aparent intr-un teren de golf nelimitat. S-a produs atunci o confuzie colosala si in cursul unui act saturnalic, Orasul Verde a inceput sa-si devoreze locuitorii. Dar, dupa aceea si numai in acel moment, o a doua Epoca Iluminista a inceput sa infloreasca… Locuitorii care au supravietuit au inceput incet-incet sa se trezeasca si nu au mai avut nevoie sa vada Verdele pentru a crede in Sustenabilitate – asa cum nu mai trebuiau sa vada stalpii ca sa creada in stabilitatea structurala – si astfel, Orasul Verde a inceput sa dispara treptat… Mucusul Verde a fost curatat, piesele Verzi erau invechite, iar McDonald’s a redevenit rosu.
Somnul ratiunii naste monstri, monstri foarte verzi si parosi.
Credite & info:
Beatriz Ramo este arhitecta si urbanista de origine spaniola si locuieste la Rotterdam, unde a infiintat in 2006 STAR strategies + architecture. Firma STAR se ocupa de toate formele de arhitectura; a devenit o prezenta internationala datorita castigarii mai multor premii de arhitectura si a unor concursuri de urbanism in China, Liban, Islanda, Olanda si Spania, unde deruleaza in prezent un proiect in Elche, o zona protejata, declarata de UNESCO Sit de patrimoniu mondial. Beatriz Ramo este editor-colaborator la revista MONU. Inainte de a infiinta STAR, a lucrat la Biroul de Arhitectura Metropolitana (OMA) din Rotterdam.
www.st-ar.nl
