Text: Flavia Ciontu / Foto: David Turnley
Pe 17 noiembrie 1989, o demonstrație a studenților din Praga a fost primul pas către procesul amplu, dar pașnic, de trecere a Cehoslovaciei de la comunism la democrație. O lună mai târziu, protestele din Timișoara deschideau calea unui lung șir de violențe și tulburări politice, care au determinat căderea sistemului comunist din România. La 27 de ani de la aceste evenimente, analizăm modul în care deschiderea granițelor a influențat moblitatea populațiilor din aceste două țări.
În 1990, atât Cehia, cât și România își deschideau granițele turiștilor străini, investitorilor și oamenilor de afaceri din alte părți ale lumii, jurnaliștilor și celor care trăiseră în exil. De aceea, după căderea regimului Ceaușescu, România a avut parte de o scurtă perioadă de boom turistic, urmată după 1992 de o lungă perioadă de declin. Aceeași creștere rapidă a numărului de turiști, imediat după căderea comunismului, a fost resimțită și în Cehoslovacia.
În această perioadă, țara noastră nu a reușit să atragă turiști din Europa de Vest și din America (13% din turiștii străini în 1995). Turismul nu a reprezentat o prioritate pentru guvernele succesive ale României, iar aceasta se reflectă în numărul celor aproape 8,500,000 care ne-au vizitat țara în 2014, comparativ cu 12,140,000 în Ungaria și 10,617,000 în Republica Cehă în același an. Dacă aruncăm o privire asupra statisticilor, observăm că doar 1,6% dintre români călătoresc în scopuri turistice în afara României, în timp ce Cehia se laudă cu 41,3% participanți la turismul internațional, în 2014.
Pe de altă parte, dacă românii călătoresc foarte puțin în străinătate în scopuri turistice, migrația economică spre Vest a fost o realitate în ultimii 27 de ani. În perioada imediat următoare căderii comunismului, România a cunoscut un grad ridicat de emigrație, în special din rațiuni economice. După 1991, numărul de imigranți a început să crească treptat, România devenind atractivă pentru cetățeni din alte țări, ceea ce a făcut ca în 2007 rata emigrării să ajungă la valori asemănătoare ratei imigrării. Odată cu intrarea în UE, însă, migrația economică temporară a început să crească, țările de destinație fiind cu precădere Italia și Spania. În cazul imigrației, numărul celor care s-au stabilit în România (fie și doar temporar) a crescut de la 41.801 în 2005 la 59.184 în 2009, imigranții provenind mai ales din Moldova (28%), Turcia (17%) și China (14%). Astfel, în 2012, numărul de imigranți și emigranți din România s-a echilibrat, diferența fiind de numai 3 mii.
Aceeași tendință de creștere bruscă a emigrației imediat după 1989 a fost vizibilă și în Cehoslovacia, dar numărul de persoane care au părăsit Cehia a scăzut considerabil după 1993. În același an, politicile liberale privind migrația din noul stat independent au determinat un val de imigranți economici din Europa și Asia. Numărul acestora a crescut constant an după an, ajungând de la 78.000 în 1993 la 439.000 în 2008. După o perioadă de declin între 2008-2011, rata imigrației s-a stabilizat la valorile anterioare crizei economice. Astfel, Cehia a devenit o țară de imigrație, cele mai importante grupuri de imigranți provenind din Ucraina, Slovacia, Vietnam, Rusia și Polonia.
În ultimii 27 de ani, în care mobilitatea populației a fost înlesnită încetul cu încetul, România și Cehia au înregistrat valori diferite în ceea ce privește rata de imigranți și de turiști, ceea ce sugerează nivele diferite de atractivitate în ochii celorlalți. Acesta este rezultatul diferențelor dintre cele două țări, care țin de poziția geografică, dezvoltarea economică și evoluția pieței muncii. Pe de altă parte, lipsa de preocupare a guvernelor României pentru sectoarele turismului și migrației se reflectă în aceste statistici.
Surse:
ec.europa.eu: Migration and migrant population statistics
ec.europa.eu: Tourism statistics
migrationonline.cz: Czech Republic
insse.ro: Migratia internationala a României
Un text publicat prin amabilitatea Centrului Ceh