De curand, MNAC si Ambasada Regatului Tarilor De Jos au organizat o conferinta-dezbatere despre spatiul public, Justin Baroncea a prezentat la zeppelin cazul spatiilor publice ale Barcelonei si a facut paralele cu Bucurestiul, eu insumi am vorbit despre lucrul acesta in cadrul conferintelor Revival of the Fittest organizat de Hydrasociety.
Pe scurt, sunt multe actiuni dedicate acestei teme, si nu doar ale echipei noastre desigur, in care vorbim din ce in ce mai des despre ce si cum ar trebui facut si aveam senzatia ca pentru toata lumea e un „de la sine inteles”. Cu toate acestea, imi dau seama ca exista confuzii chiar si pentru specialisti, fie ei arhitecti sau mari urbanisti. Pentru ca nici in interiorul profesiei noastre nu se intelege bine valoarea spatiului public si cum ar trebui el sa fie proiectat, creat, dezvoltat. Poate ca multe dintre lucrurile care vor aparea in aceste pagini sunt sau vor fi semnate de arhitecti, artisti sau designeri.
Iar in acest timp, langa noi trotuarele dispar, parcurile sunt putine sau neincapatoare, supraaglomerate la sfarsit de saptamana, oamenii vandalizeaza, consuma in mod trivial, se comporta vulgar.
Fara spatiu public nu exista o societate normala, democratica, iar gesturile de a interveni in acest spatiu trebuie sa fie eficiente nu doar in termeni de vizibilitate politica ci sa stimuleze real valorile comunitare, toleranta, comunicarea. Nu exista nicaieri in lege vreun drept social sau civil definit astfel: spatiul public, dar prezenta lui este definitorie pentru sanatatea noastra sociala, emotionala, culturala etc.
Primariile fac cate putin, programele sunt incoerente sau confuze, din putinul pe care-l fac de multe ori se intampla sa aiba rezultate opuse bunelor lor intentii. Suntem siguri ca cei care sunt in spatele acestor actiuni, constructii, realizari nu au in intentie sa ne starneasca rasul, ci au intentii bune sa faca un oras mai frumos.
Se intampla deci ca locurile noastre devin urate, hilare, umoristice in mod involuntar, ba uneori nesanatos de grotesti, iar noi in loc sa reactionam, sa le dam un raspuns, sa le comentam sau amendam, nu le mai luam in seama si incepem sa traim intr-o lume absurda, devenim insensibili. Devenim brutali, intoleranti, vulgari si iresponsabili.
Date fiind toate acestea, consideram ca a venit timpul sa articulam un discurs critic compact si sa explicam in termeni clari, sa argumentam ceea ce ne deranjeaza, ceea ce nu functioneaza.
Vrem sa-i sustinem, sa le dam parerile noastre, opiniile si reactiile noastre ca specialisti. Poate ca lipsa acestor reactii e un semn de slabiciune si din partea noastra.
Banii publici ar putea fi folositi mai bine, fie ca e vorba de o idee mai buna in loc de una proasta, cu acelasi pret, fie ca se poate gandi strategic oricand cu un buget mai mic. De ce soarta acestor investitii n-ar putea fi una mai buna decat signalectica (floricistica si gardulistica), o cosmetizare electorala poluanta. Daca tot pierdem vreme, investim energie si resurse, de ce nu ar conta real si pe termen lung?
Atata vreme cat nu vom discuta despre aceste subiecte, ele se vor perpetua si isi vor face din ce in ce mai simtita prezenta cu toate efectele negative.
Asa ca va propunem o rubrica despre acest subiect in care vom analiza ce se intampla real in jurul nostru, nu mari teorii, nu numai imagini frumoase, proiecte spectaculoase, ci o analiza rece si critica. Nu vrem sa cadem prada disperarii si imobilitatii, nu vrem sa ramanem perplecsi si dezabuzati chiar daca plutim intr-un ocean de probleme mari si mici. Oricat de putin vom reusi sa facem, sa corectam sa indreptam, e important. Deci pe scurt, vom vorbi despre spatiul si mai ales non-spatiul public la romani, in dorinta de a va starni la reflexii si reactii.
Supus unor gesturi brutale sau inutile, spatiul public la romani devine inutilizabil, confuzant, caraghios. Imaginea locurilor care ne reprezinta sau in care ne intalnim, in care ar trebui sa avem sansa de a crea comunitate, trebuie imbunatatita. Calitatea spatiului urban este o componenta esentiala a calitatii vietii noastre. Comentam si criticam aceste operatii fiindca non-spatiul public rezultat din indiferenta creeaza non-cetateni, locuitori ai non-urbanitatii.
1 Chioscurile albe pe care le vedeti au fost instalate pe trotuar de-a lungul bulevardului Magheru, inainte de 1 martie, pentru a servi comertului ambulant cu martisoare. O senzatie de latrine gigantice, care expira un aer rural deloc in ton cu cladirile art deco, sau modernismul anilor ’30. Inlocuirea micilor tarabe pliante ale vanzatorilor cu aceste pachiderme nu face decat sa avem o operatie costisitoare si greoaie, care ocupa locul pietonilor si cumparatorilor. Invers proportional freneziei cu care au fost instalate, dezinstalarea lor s-a lasat asteptata mai bine de o luna, timp in care au stat inchise. Dar, desigur, pe trotuar nu deranjeaza pe nimeni.
2 Spre deosebire de cazul pianistului din fata Ateneului sau a delfinilor de pe fantanile de la Unirea, realizate din frunzulite impletite pe sarma, nu intelegem semnificatia omului cu sareta plasat langa Foisorul de Foc. Ilustrarea subiectelor arhitecturale (delfin pentru apa din fantani sau pianistul pentru ateneu) sunt gesturi de-o inocenta culturala induiosatoare, singura care permite sa fie puse la un loc personajele distrofice, ghivecele de plastic si cladiri-simbol ale orasului. Arta in spatiul public a facut progrese in alte tari, ca si medicina.
3 Probabil una dintre cele mai reprezentative si mai populare statui ale Bucurestiului (Mihai Viteazu la Universitate) convietuieste cu acest semnal rutier. Vreau sa spun ca il inoportuneaza. Fiindca robustetea fierului, zveltetea lui si indicatiile pe care le da participantilor la trafic semnifica lumea moderna, autostrada, viteza, viitorul. Cum poate sta acest obiect vizionar langa un moument vetust? Ce autorizatie are de la Ministerul Culturii? Institutia care gestioneaza aceste semnale si care nu a observat stricaciunile pe care le aduce cu acest gest este rugata sa consulte pe viitor arhitecti, urbanisti, comisia monumentelor. Nu e greu.
4 Fara dubiu: ESTE SECTORUL 5! ESTE! Echivalent cu un racnet prin marimea si stridenta coloristica este un nonsens tipic spatiului nostru public. Elaborata emblema reuseste din trei fiare si o bucata de plastic sa desfiinteze sobrietatea impozantului scuar de la cercul Militar si ne ajuta sa devenim mai buni la geografie urbana administrativ-politica. La ce serveste informatia ca suntem in sectorul 5 si de ce trebuie sa o spunem atat de tare, poluand vizual o cladire istorica? La nimic, evident. In schimb un info-point turistic decent nu pre tin minte sa fi vazut prin oras.
