Proaspăt absolvent al facultății de arhitectură, întors în orașul natal, încercând să pun umărul la micul atelier de arhitectură al părinților, am primit, în iarna lui 2012, o neașteptată comandă. Un prieten din copilărie, Dragoș, văzând că afacerea familiei se împotmolește, se reprofilează și îmi cere să-l ajut cu proiectul unei săli de nunți-restaurant.
Proiect, text: Mitru Petrescu
Foto: Mitru Petrescu, Anca Lucia Costache
Tema era, de fapt, doar o idee menită să acopere nevoia reală a orașului, ce nu dispune de spații suficiente sau propice unor adunări mai pretențioase. În viziunea lui Dragoș, spațiul nu trebuia să fie mai mult decât o hală metalică, în câmp.
Terenul se află în mijlocul unei zone recent introduse în intravilan și încet acaparată, dinspre oraș, cu locuințe. Aflat pe albia superioară a Ialomiței, între Iazul Morilor și șoseaua de centură din nord, locul găzduiește, în mod istoric, grădinile de zarzavat ale comunității de bulgari din Târgoviște.
Cu o ușoară frică legată de felul în care ne-ar putea influența prietenia cele ce ne stăteau în față, i-am spus lui Dragoș că pentru o hală în câmp nu are nevoie de mine. A insistat și m-am angajat lucrării, gândindu-mă că va fi, cel puțin, un exercițiu bun.
Primul lucru: i-am cerut să facă studiul geotehnic. A râs când a aflat cât îl costă și mi-a zis că ia de prin vecini (adică din câmp). Am insistat, și surpriză: locul fusese o exploatare de balast și ulterior, până în anii ’60, groapă de gunoi a orașului. Acest aspect ne-a forțat la un subsol general, astfel încât fundațiile să poată ajunge la terenul bun de fundare, adânc îngropat sub gunoiul predominant organic, parțial fermentat. Spațiul a fost gândit pentru circa 2–3 sute de persoane care, pentru a marca un eveniment mai special, să poată sta, mânca, dansa şi scălda laolaltă. Având spațiile de utilitate primară la subsol (bucătăria cu toate cele necesare, grupurile sanitare, depozitările și un mic lobby), parterul a rămas liber, un pavilion multifuncțional, aproape circular ca amprentă şi deschis către grădina ce-l înconjoară.
Prima vizită la sit a fost în timpul unei ninsori puternice, care mi-a dezvăluit caracterul său foarte expus. Sistematizarea verticală a lotului a profitat de valul de umplutură din imediata vecinătate a șoselei și de cota general ridicată cu 1 m faţă de trotuar. Am pitit aleea de acces carosabil și am izolat grădina prin valuri de pământ şi ziduri din gabioni umpluți cu piatră de râu.
Piatra a fost adusă de la doar 30 km în amonte, din albia Ialomiței. Textura bolovanilor de râu leagă puternic construitul de prundul din care face parte.
Holul-acces, orientat spre sud, funcționează în sezonul rece pe post de seră ce încălzește pereții groși, inerția termică a ansamblului generând un climat foarte plăcut şi înlăturând disconfortul obișnuitului windfang.
Plafonul transparent lasă vizibil pavilionul și încearcă să genereze un nonspațiu, pentru a nu aduce o altă arhitectură lângă dom.
Suprastructura se desface pe verticală, generând un dom polilobat. Ni s-a părut o formă pentru un spațiu menit să aducă oamenii împreună. În același timp, polilobarea este și un răspuns bun la probleme acustice, dat fiind că se întrerup undele târâtoare. Tot pentru o performanță acustică mai bună am ales suprastructura din lemn lamelar lipit. Gândindu-mă la o soluție economică în ceea ce privește amprenta asupra mediului, a consumului de material și încercând să generez un ax vertical menit să dea locului prestanța necesară, am lucrat cu arce eliptice. Cele trei sferturi de calotă se intersectează într-o cheie din profile metalice, autorigidizantă.
Pentru a contracara fastul dat de volumul înalt, am lăsat aparent betonul şapei elicopterizate. Rosturile de dilataţie însă au fost atent studiate ca desen, tăiate pe curb pentru a urmări liniile de compoziţie ale spaţiului.
Învelitoarea este inspirată din imaginea arhetipală a acoperișului de șindrilă, panourile orizontale de tablă urmând în mod organic anvelopa. Structura a avut nevoie, în anumite puncte, ca arcele să fie mai înalte. Acest accident a făcut ca 6 coame să genereze suprafeţe riglate. În dreptul lor, pentru un scurt moment, liniile de forţă ies din orizontală, dând obiectului arhitectural o slabă, însă permanentă senzație de mişcare.
Trei ierni după prima vizită la amplasament, demersul a devenit o casă ce aşteaptă acum petrecerea de inaugurare.
Titlu lucrare: Restaurant / Casă de nunți
Loc: Calea Ialomiței nr.100 , Târgoviște, Dâmbovița
Arhitectură: Atelier DOCT – arh. Mitru Petrescu (Arhitect resonsabil de proiect/ Project Architect), arh. Doina Petrescu, arh. Octavian Petrescu, arh. Anca Lucia Costache, arh. Vlad Petrescu, arh. Andrei Cristian Vasile, arh. Petru Mihăilescu
Beneficiar: Gheorghe Finteanu
Project Manager: Dragoş Finteanu
Structură: Ovidiu Filip
Instalații: General Instal Comp
Montaj elemente lemn: Arc Cad
