Banner

Revista zeppelin | număr curent

Din Sumar

022. Edito: Mașinării și melancolie
Text/foto: Ștefan Ghenciulescu

024. DOSAR: La birou
026. Intro
Text: Ștefan Ghenciulescu

intro1

Activity based working: Ia spuneți repede, știți ce e? Eu habar nu aveam. Înseamnă pur și simplu să nu mai ai biroul tău propriu la job, ci să te muți, unde, când și pentru ce trebuie. O avalanșă de termeni vine peste noi odată cu ceea ce unii numesc revoluția modurilor de lucru. Hub, co-working, space-sharing, hot-desk (acesta îmi place mult și se leagă de primul: e biroul la care lucrează succesiv mai mulți angajați; cum ar veni, când se apropie vremea să lași locul celuilalt, începe să te frigă); biroul în care (trebuie să) te simți ca acasă, dar și casa care devine în parte sau din când în când, birou; și așa mai departe.  Ne obișnuiserăm ca arhitectura legată de birouri să se refere la open-space sau, mai rafinat, la fațada cu pielea dublă. Încă încercăm să ne prindem cum e treaba cu orașul inteligent, biroul inteligent, casa inteligentă și cât e nou mod de viață, libertate nouă și câtă strategie comercială și/sau iluzie tehnocratică sau poftă de control în logica sistemelor și iată că însăși categoriile ferme arhitecturale (și, de fapt, sociale, de muncă, afaceri etc.) încep să se transforme și să se amestece.

Nu vreau să vă plictisesc aici cu motivele, de la noile tehnologii la mult-trâmbițatele industrii creative. Trebuie însă neapărat să accentuez că nu mai este vorba doar despre o alternativă cool, ci despre o tendință care chiar începe să schimbe lumea afacerilor convenționale. Nu peste tot (încă) și nu în aceeași măsură. Așa cum nu toată lumea a renunțat la costum și cravată, așa nici lucratul pe canapea, cu picioarele pe masă, lângă grădina cu legume a companiei, sorbind din limonada eco, nu riscă să devină prea devreme modul standard de lucru. Dar nici nu mai e un fenomen marginal. S-a vorbit mult despre noul sediu Facebook proiectat de Gehry, ne-a luat chiar Mark Zuckerberg la un tur ghidat prin cel mare open-space din lume, gândit pentru 2.800 de persoane, cu un parc de 3,5 ha pe acoperiș. Și deja foarte multe corporații încep să se adapteze cu multă seriozitate nu doar la cafeteria simpatică și terenul indoor de baschet, ci și la noua realitate a externalizării, a colaborării cu specialiști ce vor să lucreze cu compania, dar în moduri flexibile și cu cât mai multă autonomie.

Implicațiile, de la fluxul mai redus de mașini datorită statului acasă sau modurilor alternative de transport și până la gândirea spațiilor sunt enorme. Flexibilitatea devine mai importantă ca oricând, chiar dacă astăzi trebuie să se combine, în mod aparent contradictoriu, cu cât mai mult caracter și individualitate. Și încep să se vadă și în lumea imobiliarelor, în noile tipologii de afaceri. Sunt mii, zeci de mii în lume de proiecte individuale de clădiri de birouri în fabrici reabilitate sau alte spații (până acum) neconvenționale, care pendulează undeva între spațiul artistului independent și investiția rentabilă. Între timp, proiectele urbane și operațiunile individuale încep să facă loc modelului sistematic de antreprenoriat. Vă invit să vă uitați pe site-ul companiei WeWork. Închiriază vreo câteva zeci de spații de birouri în sistem sharing, în State și în mari orașe ale lumii. Oferă soluții pentru o singură persoană sau pentru echipe de peste 100 de oameni. Și, da, lucrează și pentru mari corporații, pentru care pregătesc spații pentru filiale.

Compania se laudă că nu construieşte atât spații de birouri, cât comunități, și mai zic că „We provide everything you need to make a life, not just a living” (Vă asigurăm tot ce trebuie pentru  a avea o viață, nu doar a vă câștiga viața). O reclamă foarte diferită de „Birouri clasă A, în zona cutare, locuri de parcare, zonă bună”. Ni se vinde comunitatea, colaborarea, participarea la ceva mai mare.

Ca orice nou fenomen și modă, există, evident, și părți mai puțin întunecate, legate de exemplu de „forced fun”, distracția obligată. Relaxarea și căldura merg în comunități mici și voluntare. Când devin sistematice și prescriptive, capătă uneori valențe aproape la fel de sinistre ca hectarele libere sau umplute cu cubicule și iluminate cu neon din birourile vechii generații, care măcar nu atacau și sfera personală, viața de „ne-birou” a angajaților. De reflectat.  

La noi?
În România, trendurile se mișcă mai greu sau cel puțin în lumea corporatistă, ca să nu mai vorbim despre serviciile publice. Chiar, e mai bine să nu vorbim deloc despre administrați aici. Modelele alternative nu sunt aproape deloc sprijinite, însă încep totuși să se dezvolte intens și din ce în ce mai aproape de combinația bună între vis, etică și pragmatism. Criza ne-a ajutat cumva în acest sens, pentru că ne obligă să ne gestionăm la maximum resursele și, da, să colaborăm, să ne adunăm să facem lucruri împreună. E una dintre evoluțiile cele mai îmbucurătoare.

intro 2- _NOD_Catalin Georgescu
NOD Makerspace, de exemplu, despre care am tot vorbit în revistă și prin niște cărți, se mișcă excelent. Împreună cu alte inițiative, transformă fosta fabrică Industria  Bumbacului într-un loc complex, simpatic și care produce cultură, urbanitate și, iată, și bani.

Hub-uri, de obicei mai modeste ca suprafețe și participanți, încep însă să apară peste tot. Arhitecții și artiștii încep să își facă locuri de muncă din ce în ce mai simpatice și complexe.  La Cluj,  Fabrica de Pensule nu doar supraviețuiește, ci şi devine din ce în ce mai bună. Tot la Cluj, Planwerk și-a făcut acum câțiva ani un birou de arhitectură și urbanism, reabilitând și extinzând o casă veche, dar introducând și locuințe și un spațiu de servicii. Iată și Casa Mincu, sediul OAR, nu e doar o clădire restaurată impecabil, ci și un model de practică: camerele sale devin locuri cu vocație publică pentru expoziții, întâlniri de tot felul, concerte și așa mai departe, deoarece, prin proiect, marea masă a suprafeței de birouri a fost mutată în mansardă. Aceasta a devenit un loc fabulos, probabil cel mai poetic spațiu de birouri din România ultimelor decenii.

intro3 - casa Mincu

  • 032. Ţesut şi pixeli
    OMA: Timmerhuis, Rotterdam
  • 046. Nu doar lifting
    AZC: reinventarea a două clădiri existente de birouri
  • 054. Reabilitare industrială pentru birouri
    Liberty Technology Park, etapa 2
  • 058. Mii de metri, locuri mici, cultură, cartier în loc de obiect
    Interviu cu Vlad Gaivoronschi şi Ioan Andreescu
  • 064. Protecţie, transparenţă, prestigiu şi cum a dispărut dulapul ca generator de arhitectură
    Interviu cu Adrian Spirescu
  • 070. Mixări, interfeţe, dincolo de sistem şi nu antisistem, cultură, contexte şi compensări
    Interviu cu Dorin Ştefan
  • 078. Neutral cu caracter
    LAN: bloc cu 40 de apartamente, Paris
  • 088. Birou deschis
    Noul atelier al celor de la Republic of Architects se joacă cu ideea final deschis (viitor nedeterminat, laborator în permanent mişcare, şantier în lucru), dar se şi deschide către cartier şi vecini: nu vizual, ci, mai profund, prin ieşirea în public, ajutor şi discuţie cu oamenii.
  • 094. Herman Miller – design trip
  • 098. Dacă noi, arhitecţii, ne dorim cu adevărat să schimbăm oraşul, trebuie să…

102. ZOOM

  • 104. Catastrofă, abandon, viaţă nouă
    Interviu despre reabilitarea Palatului Cultural din Blaj

 

  • 120. Să locuieşti în natură, de‑adevăratelea
    Inverted House, Hokkaido
  • 128. Switch House vs Schaudepot | Tate vs Vitra
    Două lucrări recente Herzog & de Meuron
  • 144. Noul Muzeu Naţional de Istorie
    De vorbă cu Iulia Stanciu şi Florian Stanciu
  • 154. Casa de amintiri
    Sau cum să scoţi arhitectură de unde nu pare posibil
  • 163. Casa pliată pe teren
    Villa Blåbär, lângă Stockholm
  • 166. Stupet
    Refugiu în jurul unei scări
  • 170. În, peste, lângă apă
    Müritzeum, Waren

176. DESIGN & SOCIETATE

  • 178. Arhipera 2016
    O casă şi un parc
  • 184. Primar pentru 10 minute
    O acţiune participativă

primar pt. 10 minute

  • 194. Bucureştiul lui Richard Scott
    TILT. An Oblique View from Elsewhere

 

Zeppelin #143 (septembrie-noiembrie) este disponibil în librăriile Cărturești, librăriile Humanitas, Inmedio și Relay sau poate fi comandat online chiar aici, la prețul de 28 de lei, la care se adaugă transportul prin curier în valoare de 12 lei.

Sau puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, aici

 

Edito: Nu sunt un om al locului. Sunt un străin. Un áusländer.

Text / Foto: Mugur Grosu

Sunt unul dintre cei care, deși locuiesc de-o mulțime de ani aici, nu se simt niciodată de-ai casei. Cu cei de teapa mea obișnuiesc să glumesc, când ne întâlnim, că suntem diaspora constănțeană a capitalei. S-ar spune că-n venele noastre curge ceva fundamental diferit – un cocktail maladiv de pulsiuni  contrare, în care morbul căutătorilor lânii de aur se ciocnește cu sentimentul acut al exilului, lăsat de umbra lui Ovidius la Tomis – care-a rămas, în mare măsură, același ținut barbar și-n zilele noastre.

 

Edito: Poate găini, poate malul mării, dar sigur internet. Şi să nu uităm: design.

Text: Constantin Goagea

Credeam că spaţiul de birou, cu tot designul lui contemporan cu tot, a fost este şi va fi absolut ireconciliabil cu statul în natură. Ori una, ori alta. Pentru că, atunci când zic natură, zic frunze, iarbă şi gândăcei, ploaie şi noroi (nu ghivece cu ficuşi şi nici flori de birou luminate cu vreo superlampă sau, mai rău, vreun print cu copaci pe un plastic atârnat de peretele de gips din spate).

Fii la curent cu Zeppelin

Inregistreaza-te la newsletter