Anderlecht, Bruxelles – Belgia: Reconversia unei mori vechi într-un centru de interpretare și un incubator pentru întreprinderi mici și mijlocii.
Text: BOGDAN & VAN BROECK
Clădirea cea mai ecologică este cea care nu se construiește. Suntem adepții entuziaști ai renovării urbane și densificării, mai ales dintr-o perspectivă ecologică. Sediul nostru se află în Belgia, unde, ca urmare a lipsei de planificare urbană și, în general, a sprijinului față de proprietatea privată a terenului, populația a fost și rămâne împrăștiată pe întregul teritoriu. Ne privim profesia prin perspectiva fragilității tot mai mari a ecosistemului universal și vedem diminuarea utilizării terenurilor ca principala abordare pentru îmbunătățirea durabilă a condițiilor de mediu. Prin urmare, reabilitarea – cu diferitele provocări pentru îmbunătățirea coeziunii urbane, sociale și culturale, precum și cu aspectele legate de proiectare – ne permite să abordăm nevoia de densificare, intensificare și reînnoire a unui oraș.
Loc și program
Zona Canalului (fostul râu Senne, acum canalizat la suprafață prin oraș) este prevăzută pentru a deveni o nouă coloană vertebrală pentru Bruxelles, sporindu-i coeziunea, socială și teritorială.
Foto: ©BOGDAN & VAN BROECK
Canalul face legătura între Bruxelles și Anvers – portul principal maritim în Belgia, către nord și Charleroi, în partea de sud –, leagănul minelor de cărbune și al industriei metalurgice. Prin urmare, structura urbană înconjurătoare determinată în mod istoric de dezvoltarea industrială a exteriorului Pentagonului (orașul medieval fortificat) de-a lungul secolului al XIX-lea. Noul val postbelic de dezvoltare a Pentagonului istoric și trecerea către o economie bazată pe servicii au lăsat în urmă un patrimoniu industrial abandonat și o structură socioeconomică fragilă.
Astăzi, o nouă rețea de transport regional reașază această zonă neglijată anterior în cadrul structurii urbane. Malurile vestice ale Canalului – inclusiv municipalități precum Anderlecht și Molenbeek – sunt acum situate strategic în centrul zonei metropolitane multipolare a Bruxelles-ului. Multe provocări socioeconomice sunt concentrate în aceste zone: o populație densă, tânără și eterogenă, de origine imigrantă, un nivel scăzut al calificărilor de bază, o rată substanțială a șomajului, un stoc învechit de locuințe, creșterea nevoii de instituții de asistență medicală, de echipamente educaționale și culturale sau de spații verzi.
În cadrul planului general, Port-Sud Innovative Canal este una dintre cele mai mari zone de proiecte urbane identificate pentru a duce înainte reamenajarea Canalului. Beneficiază de investiții publice majore, atât dinspre municipalitățile locale, dinspre regiunea capitalei Bruxelles, cât și prin FEDER – un sistem structural de finanțare europeană cu scopul de a reduce dezechilibrul regional. Alături de zona industrială Tours & Taxi și Formațiunea Bruxelles, zona Port-Sud (care merge de la ecluza râului Molenbeek până la bazinul Bistebroeck) prevede numeroase proiecte, inclusiv reabilitarea Abatoarelor, transformarea unui nou nod multimodal de la Gara de Vest, și COOP – reconvertirea unei mori din 1903 într-un instrument sociocultural, incluzând spații de lucru pentru start-up-uri sau organizații culturale.
Provocările particulare ale COOP sunt nevoile locale de durabilitate culturală și socială și reutilizarea inovatoare a unei structuri urbane prost integrate. În acest context, acest proiect își propune să genereze cât mai multă valoare socială adăugată: nu e vorba doar despre conservarea unui patrimoniu construit, ci despre un program de renovare urbană. Misiunea arhitectului în acest context este de a propune o arhitectură de calitate și inovatoare, pentru a permite ca un program corect, un loc potrivit și resursele potrivite să genereze un impact benefic la nivel social, pentru a permite clădirii să devină o forță motrice în reabilitarea unei zone defavorizate, cum ar fi municipiul Anderlecht.
Clădirea va găzdui un incubator pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), alături de un centru de interpretare și un șantier naval de inovație. Alături de incubator, șantierul naval va aduce împreună metode tradiționale și de ultimă generație pentru proiectarea și fabricarea de bărci și barje pentru căile navigabile interioare, funcționând ca un cadru de formare și de reinserție profesională. Centrul de interpretare va oferi o lectură a patrimoniului trecut și viitor al cartierului, printr-o bibliotecă extinsă de mass-media și un calendar variat de expoziții, ateliere și alte evenimente.
Jose Menendez, director al COOP, evidențiază legătura nedisociabilă dintre contextul clădirii și scopul acesteia:
Una dintre singularitățile proiectului Port-Sud este voința de a plasa patrimoniul tangibil și intangibil al zonei în centrul acțiunii, de a lua în considerare conservarea și reînnoirea acestuia ca sursă de valoare adăugată socială, culturală și economică. Ținta noastră este să accentuăm potențialul de învățare, atractivitatea și sentimentul poeziei și al emoției purtate de moștenirea noastră ca pe niște germeni ai potențialului viitor dinamic. Patrimoniul nu reprezintă aici o constrângere.
(…) nu este deloc greșit să crezi [ca investitor] în îmbinarea activităților și implicarea unei populații profund integrate în patrimoniul său de cartier. Din contră, rețeta s-a dovedit a fi fructuoasă atât pentru valoarea socială adăugată, cât și pentru echilibrul economic pe care îl oferă.
Reabilitare pentru evoluție
Timpul – și, prin urmare, schimbarea – mai degrabă decât spațiul întruchipează parametrul-cheie al arhitecturii. Dat fiind că o clădire este supusă efectelor timpului din primele secunde ale existenței sale, ea nu poate fi considerată ca un produs finit, înghețat în timp, bătut în piatră. Prin urmare, timpul nu doar implică noțiunea de îmbătrânire, cât mai degrabă ideea de schimbare. O clădire supraviețuiește de-a lungul timpului datorită capacității sale de a fi utilizată și de a evolua, de a oferi o anumită formă de flexibilitate și adaptabilitate permanentă.
Foto: ©BOGDAN & VAN BROECK
Dacă timpul și schimbarea sunt condiții esențiale pentru a menține în viață o clădire, protejarea patrimoniului ar trebui să meargă dincolo de o simplă „taxidermie”, o conservare sterilă a unei moșteniri depășite. Dimpotrivă, clădirea trebuie să fie ușor de utilizat și transformabilă, iar reabilitarea trebuie să meargă mână-n mână cu o reînnoire socială, culturală și economică. În cazul acestei piese de patrimoniu industrial, restaurarea utilizată drept o formă de reciclare ecologică și durabilitate culturală. Elementele programului nu sunt considerate ca fiind „spații” sau „clădiri” fixe, ci mai degrabă „proiecte” în evoluție, în permanentă interacțiune unele cu altele. Este răspunsul nostru la nevoile socioculturale specifice, care ne permite să consolidăm rolul social al clădirii, să insuflăm viață nouă în patrimoniu. Proiectul interacționează la nivel local și supralocal și prezintă un prag nou de accesibilitate spre cartier și oraș.
De-a lungul timpului, situl ajunsese la un punct de saturație. Conținea multe adăugiri intermediare, construite pentru a răspunde în mod succesiv nevoilor punctuale. Studiile au arătat că setul de adaosuri dintre cele două clădiri originale are puține calități arhitecturale și semne extinse de îmbătrânire și de deteriorare structurală semnificativă. În schimb, cele două clădiri istorice principale au oferit la toate nivelurile volume generoase și deschise, precum și o structură relativ bine conservată, chiar dacă o parte a zidăriei a trebuit să fie restaurată. Decizia strategică de a menține numai aceste două volume – considerându-le ca două recipiente independente, de calitate – permite funcții interschimbabile în clădire, atât pe durata proiectului, cât și în utilizările sale viitoare.
Fără a schimba configurația lor inițială, acele spații se potrivesc în mod ideal cu două elemente programatice: spațiile de lucru ale incubatorului pentru IMM-uri și spațiile de expoziții și atelier ale centrului de interpretare. Pentru a le menține intacte, am implementat toate circulațiile, elementele tehnice și funcțiile comune în afara spațiilor istorice. Astfel, adaosul contemporan este limitat la o mașinărie ușoară și transparentă arhitectural care activează și îmbunătățește patrimoniul existent într-un mod noninvaziv. Noile structuri au forma unui peisaj articulat, desfășurându-se pentru a crea un traseu continuu din zona de recepție de la parter până la o terasă panoramică de pe acoperișul clădirii din față.
Cele două clădiri existente sunt complet goale, oferind spații generoase și de calitate pentru IMM-uri. Între acestea două – într-un înveliș arhitectural ușor – sunt introduse toate funcțiile auxiliare (scări, lifturi, tehnic, spații de serviciu etc.). La parter, accesibilitatea spațiilor deschise ale recepției și cele administrative ancorează proiectele în realitatea cartierului. Am acordat o atenție egală acoperișului panoramic, unde se află un restaurant, o grădină și terase, permițând clădirii să funcționeze ca un far pe malul canalului și un reper care leagă locul de restul orașului la nivel supralocal. Clădirea devine întruchiparea programului centrului de interpretare: vorbește despre oraș, iar orașul vorbește despre clădire.
Foto: © Artur Eranosian
Accesul se face printr-un portal, pe partea stângă a clădirii din față, o modificare relativ recentă. Un perete de sticlă se află de-a lungul uneia dintre laturile acestui pasaj, oferind vizitatorului un prim contact cu spațiile de lucru pentru IMM-uri situate la parterul clădirii din față. Luând în considerare planuri regionale viitoare care prevăd un traseu de biciclete de-a lungul liniilor de cale ferată, partea din spate a site-ului este tratată cu aceeași grijă precum cea din față: parterul se ridică formând acoperișul deasupra sălii de recepție și se desfășoară sub forma unui auditorium în aer liber.
La parter, holul de la intrare, care are și rol de spațiu polivalent pentru întreaga clădire, oferă acces la recepție și zonele administrative, o parte dintre spațiile de lucru și partea numită SILOS. Acestea sunt părțile inferioare ale silozurilor de cereale ale clădirii din spate, păstrate pentru a găzdui camere de proiecție. Patru spații distincte sunt definite de pereții arcuiți.
Foto: ©BOGDAN & VAN BROECK
Unul dintre aceste spații beneficiază de o înălțime dublă, permițând citirea geometriei triunghiulare distinctive a silozului, care a fost secționat în timpul unei transformări anterioare. Atelierul naval, situat în spate, beneficiază de acces propriu printr-o ușă industrială cu geamuri glisante largi.
Zona centrală – un nou volum vertical inserat între cele două clădiri existente – găzduiește o scară, două lifturi, conducte tehnice și un bloc sanitar la fiecare etaj. Acest nucleu conține toate utilitățile și infrastructurile care permit deservirea clădirilor istorice existente, menținându-le în același timp cât mai intacte. Acest spațiu reprezintă un sistem de circulație dinamic, cu scări care urcă printr-un spațiu liber, alei largi care leagă cele două volume existente și lifturi de sticlă. Diversele perspective în schimbare spre Canal, la vest de sit și strada Birmingham, contribuie pe deplin la scenografia proiectului.
Foto: ©BOGDAN & VAN BROECK
Centrul de interpretare se găsește la etajul superior al clădirii din spate. Structura anterioară a acoperișului – ale cărui grinzi erau poziționate la numai 1,9 metri de sol – pretindea consolidări structurale de anvergură. Am propus să o înlocuim cu o nouă structură din lemn laminat (CLT, cross-laminated timber), ce acoperă întreaga lățime a clădirii, fără suport intermediar. Noul plan deschis generat oferă cadrul perfect pentru un spațiu de expunere și un plafon mai înalt, fără a modifica geometria exterioară a acoperișului original, și relația acesteia cu traversele.
Deasupra fațadei originale, un volum panoramic transparent – în același timp far și punct de panoramă – strălucește în noapte ca un felinar și devine un reper în structura urbană relativ plată a Canalului. Acest element permite un dialog între clădire și contextul său urban pe scară largă, în timp ce oferă vederi panoramice minunate ale Canalului, orașului Anderlecht și restul Bruxelles-ului și ilustrează relația crucială între individ, clădire, cartier și oraș.
Foto: © Artur Eranosian
Volumul adăpostește o serie de spații versatile, care pot găzdui activități educaționale, dar, de asemenea, sprijină calitatea vieții în cadrul clădirii: o cantină și o grădină în aer liber, o sală de spectacole, zone diferite pentru întâlniri sau ateliere de lucru, precum și o terasă panoramică pe acoperiș. Este o atracție urbană unică, revitalizând clădirea și contextul apropiat în ansamblul său. Noile coloane de oțel se aliniază cu logica structurală a spațiilor existente, iar utilizarea unei console subțiri și a ferestrelor înalte sporește percepția unui peisaj continuu din interior în exterior, asigurând o percepție ușoară a volumului.
Domeniile dedicate IMM-urilor sunt împrăștiate prin clădirile existente, ale căror volume mari ale acestora sunt remarcabile. Necesitatea unei game variate de module pentru spațiile de lucru ne permite să menținem aproximativ jumătate din spații în starea lor existentă. Cealaltă jumătate este împărțită în module de la 20 până la 90 mp. Diviziunile dintre aceste zone sunt prevăzute cu un sistem ușor de partiționare, ușor de instalat și dezasamblat pentru a garanta flexibilitatea și adaptabilitatea, dar, de asemenea, pentru a minimiza impactul asupra spațiului. Pereții despărțitori sunt făcuți din cadre de oțel galvanizat, care susțin panouri din sticlă și din policarbonat, oferind o bună izolație între spații și un grad necesar de intimitate, permițând în același timp trecerea luminii. Utilizarea de materiale transparente sau translucide, în contrast cu materialele opace, contribuie la claritatea volumului existent în ansamblu.
Grinzile și coloanele existente definesc cadrul în care se introduce structura pereților despărțitori și a zonelor tehnice. Spațiul este împărțit de numărul de ferestre, fiecare dintre ele oferind potențial pentru câte o încăpere. Prin urmare, fiecare dintre aceste spații virtuale are o linie independentă de încălzire, electricitate și ventilație și pot fi izolate, la nevoie.
Foto: © Artur Eranosian
Straturi, cicatrici, inserții
Setul de materiale utilizate în cadrul proiectului este în concordanță cu conceptul arhitectural: volumele existente sunt păstrate într-o stare brută, care permite percepția istoriei clădirii. Prin urmare, limbajul intervenției rămâne industrial, ușor și transparent, clamându-și rolul funcțional în clădire. Paleta de materiale se reduce la oțel zincat sau negru lăcuit, beton, sticlă, lemn și gresie.
Foto: ©BOGDAN & VAN BROECK
Toate fațadele existente sunt restaurate minimal, atât structural, cât și din punctul de vedere al finisării. Zidăria exterioară existentă primește reparații locale, folosind cărămizi reciclate și un mortar din ciment și calcar, comparabil cu cel existent. Procesul de curățare cu abur la înaltă presiune permite să se mențină un anumit grad de patină.
Foto: ©BOGDAN & VAN BROECK
Printre ferestrele existente identificate ca fiind de interes patrimonial, unele au fost blocate, altele au fost extinse, altele încă mai păstrează, în mod remarcabil, cadrele construcției originale. Păstrăm această eterogenitate, lăsând să se vadă ce a supraviețuit și ce a fost modificat de-a lungul anilor, reflectând istoria multiplelor utilizări succesive care au adus varietate clădirii.
Foto: ©BOGDAN & VAN BROECK
Din punct de vedere practic, identificăm două tipuri principale de deschideri: ferestrele existente și alte locuri unde acestea ar fi necesare. În prima categorie, ferestre noi din aluminiu au fost plasate pe partea interioară, pentru a minimiza vizibilitatea din exterior. Pentru a nu modifica deschiderile existente în zidărie, profilele sunt plasate și fixate pe peretele interior, ceea ce permite să se accentueze grosimea zidăriei existente.
Foto: © Artur Eranosian
Cadrele dreptunghiulare, mai largi, păstrează vederea arcadei superioare a deschiderilor existente, atât din exterior, cât și din interior. Ferestrele care încă dispun de tocurile lor originale sunt interesante și într-o stare relativ bună – ele sunt întreținute, curățate, reparate și tratate. Noile deschideri sunt finisate într-un cadru metalic pentru a le marca în mod clar ca modificări pe fațada existentă.
În interior, pereții, podelele și plafoanele sunt, de asemenea, curățate și reparate. Urmele cruciale ale istoriei clădirii rămân: răni și cicatrici legate de intervențiile succesive pe clădiri, diferite finisaje, cum ar fi gresie, ipsos și cărămidă.
Foto: © Artur Eranosian
Rețelele infrastructurii sunt dirijate de-a lungul tavanelor prin tuburi vizibile din oțel zincat. Această abordare subliniază strategia de susținere pentru reabilitare, fără utilizarea de tavane false sau pardoseli ridicate, care ar fi denaturat volumele valoroase existente.
Foto: ©BOGDAN & VAN BROECK
Ca un palimpsest, clădirile își spun povestea prin diferitele straturi rezultate în urma intervențiilor anterioare, atât în volume, cât și în învelișul lor. Din construcțiile care nu sunt originale, am păstrat câteva „obiecte pierdute”, dovezi ale ocupațiilor succesive ale clădirilor: partea inferioară a unui siloz de cereale de la moară care a urmat celui original, un șurub de tip Arhimede, diferitele sisteme de sprijin, cârlige de perete și manivele de deschidere a silozurilor, și, de asemenea, o bandă de urcare a sacilor, care traversează mai multe etaje. Urmele de demolări sunt menținute ca niște cicatrici, subliniind brutalitatea arhitecturii industriale. Fiecare construcție nouă, fiecare modificare, reparare sau renovare este în mod clar vizibilă, oferind o imagine clară a epocii în care s-a întâmplat. În opinia noastră, reabilitarea patrimoniului este una dintre formele cele mai nobile de reciclare, pentru simplul motiv că cea mai ecologică clădire este cea a cărei amprentă nu are nevoie să reducă spațiu suplimentar neconstruit. Mai mult decât atât, în cazul în care conservarea patrimoniului întruchipează o anumită formă de durabilitate culturală, includerea clădirii în structura socială și ancorarea ei în modelele de utilizare sunt lucrurile care îi vor asigura longevitatea.
Foto: © Artur Eranosian
Sit: Quai Demets 23, 1070 Anderlecht, BE
Client: Anderlecht Moulart, Place du Conseil 1, 1070 Anderlecht, BE
Architectură: BOGDAN & VAN BROECK
Echipă: O. Bogdan, H. Bosteels, L. Bown, M. Czvek, M. Lefeber, T. Rigby (responsabil de proiect), P. Thibaut, L. Van Broeck, L. Van Innis, S. Vander Goten
Structură: NEY & Partners
Instalații: CES
Scenografie: Håkan Harrysson – Svensk Idé
Cultură: Hendrik Vanmolkot
Suprafață desfășurată: 5.099 m² gross
Buget: 6.400.000 euro excl. vat and fees
Perioadă: concurs 2011, construcție 2016 (în execuție)
