17 – 24 octombrie 2015 – București
Text: Jean-Lorin Sterian
Am început să organizez teatru și performance acum șapte ani sub titulatura lorgean theatre, primul teatrul de sufragerie din România. În primii ani evenimentele s-au întîmplat numai în propria garsonieră, apoi spectatorii și-au dorit să găzduiască la rîndul lor spectacole. Așa a apărut campania ”Se joacă cu casa deschisă” care a însemnat o stagiune răspîndită prin casele și apartamentele Bucureștiului. HomeFest a fost pasul firesc: un festival artistic organizat în spații domestice. Dacă primăriile se ocupă de reabilitarea exterioară a blocurilor, noi ne-am propus să reabilităm blocurile pe interior, prin artă de toate felurile. HomeFest înseamnă teatru, expoziții (în camere și pe scara blocului) dans contemporan, conferințe, workshop-uri și concerte. Orice act cultural care întîmplă în spațiul public, noi ne-am propus să-l aducem în casele oamenilor. Mai multi locatari ai apartamentelor Bucurestiului au devenit, de la prima ediție, gazde de evenimente. Noi i-am numit, cu drag, parodiind terminologia de oengiști, operatori culturali domestici. Invitații sînt vecinii de bloc, cartier si străini.
HomeFest propune transpunerea artei contemporane în spațiul privat și locuit. Timp de o săptămînă, locuitorii Bucurestiului au ocazia de a se întîlni în diverse apartamente pentru a avea o experiență culturală inedită în blocul în care locuiesc sau în apropierea acestuia. Astfel, membrii unei comunități au ocazia sa interacționeze cu ceilalți spectatori, într-un context diferit de cel cu care sînt obișnuiti. Mai mult, ei au ocazia să descopere noi valențe ale spațiului domestic și ale blocului care conține acest spatiu, să se apropie de cartier în alt fel decît au facut-o piana acum. Ca și în anii trecuți, proiectul nostru se bucură de sprijinul financiar al AFCN, iar din acest an, și de cel al ARCUB. 2015 înseamnă 17 case și apartamente, și tot atîtea performance-uri, cu 35 de artiști din Norvegia, Israel, Iran, Finlanda, Austria și, desigur, România.
Între public și artiști se stabilește o legătura mai directă decît în spațiile de joc obișnuite, iar spectatori au ocazia de a interacționa altfel decît de obicei. Locul unde se întîlnesc toți actanții l-am numit domestic box, definit ca spațiul locuit în care au loc acte performative asumate, care păstrează sau nu o formă dramatică. Acesta se activează, desigur, atunci cînd el se produce o întîlnire, cea dintre artiști și public, întîlnire mediată de gazdă direct (prin organizare) și indirect, prin spațiul pus la dispoziție, care devine implicit scenografia tuturor spectacolelor desfășurate în acea casă. Homemade culture este ceea ce se naște din această întîlnire, produsul viu generat în și de spațiul domestic.
Spre deosebire de black box, un spațiu care poate fi cu ușurință adaptat, micșorat, colorat, imaginat și re-imaginat, transformat conform nevoilor spectacolului și relației pe care regizorul sau artiștii vor să o creeze între audiență și performeri, domestic box-ul nu este niciodată neutru. Dacă în black box lipsa de repere este una estetică, pereții lui negri suportînd orice modificare, în domestic box sînt provocate normele teatrale, cu scopul de a produce însă ceea ce și-a propus dintotdeauna teatrul: o întîlnire. Esențial pentru HomeFest este faptul că spectatorii nu plătesc bilet, ci aduc cîte o carte. Cărțile strînse ne vor ajuta să știm exact cîte persoane au participat la evenimentele noastre, fiind donate unei organizații care și-a propus refacerea bibliotecilor rurale. Desigur, capacitatea redusă a spațiilor reduce din start posibilitatea participării unui număr mare de oameni, transformînd festivalul într-unul exclusivist. Uneori e plăcut să afli, în calitate de organizator, că oamenii vorbesc despre ceea ce ai făcut, fără ca să fi avut șansa să participe vreodată în mod direct. Într-o societate a transparenței, misterul trebuie prețuit și prezervat.
