Revista zeppelin | număr #141

 

Zeppelin #141

018. Edito: Poate găini, poate malul mării, dar sigur internet. Şi să nu uităm: design.
Text: Constantin Goagea
editofoto: © Erik Lindvall /KantoorKaravaan

 

020. DOSAR: Piele şi adăpost
022. Intro
Text: Ștefan Ghenciulescu
Faţade, învelişuri, acoperişuri, locuri între interior şi exterior

intro - Dosar -Takuji Shimmura_1foto: © Takuji Shimmura

Nu e o mare filosofie să ne reamintim că, înainte de orice altceva, arhitectura înseamnă un adăpost („acoperişul de deasupra capului”) şi că ea defineşte, în mod fundamental, un înăuntru şi un afară. Structura, materialele de orice fel, principiile şi tehnicile, întregul bagaj de simboluri şi apoi de norme estetice au apărut după (sau ca să slujească) aceste două nevoi.

Dedicăm acest prim dosar al noii serii Zeppelin discuţiei despre adăpostire, ascundere, negocierii între interior şi exterior şi între sine şi ceilalţi.

Mai multe articole sunt dedicate noilor tipuri de învelişuri, ce evoluează în piei tot mai complexe ale unor clădiri gândite ca organisme, ca parte activă a mediului în care se aşază. În exemplele alese din Paris şi Barcelona, nu doar acoperişurile, ci şi faţadele devin grădini sau membrane vii, cu o viaţă proprie. Dincolo de natura pielii, orice plan de arhitectură pune problema interiorului şi a exteriorului. La Kerkrade, în Olanda, un nou muzeu este traversat de oraş, se desface şi se recompune în lumi pe sol, în aer şi sub pământ.

Oraşul, de fapt spaţiul public, intră şi în clădirea Muzeului Civilizaţiei de la Marsilia. De fapt, viaţa publică se urcă pe casă, dar îi şi pătrunde, în mod literal, sub piele.

01_A_(c)Stefan_Tuchila_017_K3_5293foto: © Ștefan Tuchilă

Mai ştim să adăpostim? Şi cum adăpostim lucruri ce, la rândul lor, adăpostesc? Un icon al istoriei moderne şi mai ales al Războiului Rece – uriaşul aeroport Tempelhof din Berlin primeşte azi, intr‑o parte a halelor sale, un orăşel de refugiaţi.

copyright_laurian_ghinitoiu_templehof (18 of 18)foto: © Laurian Ghinițoiu

Iar la Crivina de sus, în Banat, o pătură suspendată protejează şi ascunde pentru o vreme privirilor, în vederea restaurării, bisericuţa de lemn veche de peste 300 de ani.

Mai avem şi un mic proiect din Târgovişte, ce transformă un program antiarhitectural şi antiurban – casa (de fapt, hala) de nunţi şi alte evenimente – intr‑un discurs asupra locurilor ce‑i aduc pe oameni împreună, precum şi un spaţiu de birouri la Braşov care celebrează arhitectura industrială. Şi încheiem dosarul cu un material trist despre cum divorţează învelişul de casa din spate.

Distrugerea patrimoniului din România are loc astăzi mai puţin prin demolare completă, cât prin păstrarea faţadelor drept culise pentru clădirile complet noi din spatele lor sau, dimpotrivă, prin operaţii de reabilitare absolut necesare, însă extrem de agresive.
Suntem supăraţi, dar avem şi propuneri.

01_A_Tudor prisacariufoto: © Tudor Prisacariu

  • 024. Ecosisteme urbane.
    Chartier Dalix: două şcoli în regiunea pariziană
  • 044. Organism artificial
    Centrul de cercetare ICTA‑ICP • UAB, Barcelona
  • 054. Fără frontiere
    Cartierul Muzeelor din Kerkrade
  • 070. De la oraş şi sub piele: un peisaj public
    Rudy Riciotti: MuCEM, Marsilia
  • 080. Bucuria arhitecturii industriale
    Clădire administrativă şi laboratoare, Braşov
  • 086. Când sala de nunţi devine arhitectură
    Spaţiu pentru evenimente, Târgovişte
  • 092. De la bombardiere cu ciocolată la adăposturi pentru refugiaţi
    Un documentar fotografic pe aeroportul Tempelhof din Berlin
  • 106. Acoperişuri, învelişuri—mică lecţie de semantică
    Despre adăpost, regăsire şi despre o acoperire provizorie
  • 114. Case fără faţă şi faţade fără casă
    Sau cum să distrugi un patrimoniu, şi lumea să rămână fericită 

124. Zoom

  • 126. Imobil de raport
    ADN BA: bloc în centrul istoric al Bucureştiului
  • 142. Cum să faci un loc mai bun
    Beros & Abdul Architects: Casa J, Bucureşti
  • 152. Pentru mişcare
    UNITH2B: Clinica de recuperare Kinetic, Bucureşti
  • 156. Vacanţă în vacanţă
    Spaţiile agenţiilor TUI Travel Center, Romania
  • 160. La Berlin.
    Amenajarea sălii principale de la Club Control
  • 166. Căsuţa pentru copii
    Patricia Erimescu: Biblioteca şcolii Njoro, Tanzania

 

172. Design & Tehnologie

  • 174. Moldova Business Center
    Iluminat, spectacol, confort şi ecologie
  • 175. Reabilitarea termică—o problemă arhitecturală
  • 176. Banal, crud, profund
    Bucureştiul lui Tudor Prisăcariu

A1-tudor-prisacariu-bucharest-1foto: © Tudor Prisacariu

  • 186. Masa_FORM
  • 187. Design FUN.cţional
    Noul smart fortwo cabrio
  • 188. Design Connects Visions For Economy
    Un reportaj de la iF Design Award

171355_HODOHKUN Guideway_2*foto: Ghidaje HODOHKUN | Drumul Braille – ghidare tactilă pentru nevăzători / Birou: KINJO RUBBER Company Ltd., Yao, Japonia 

  • 196. OVAL @ London Fashion Week 2016
    Scrisoare de la O.

 

Zeppelin #141 este disponibil în librăriile Cărturești și librăriile Humanitas, sau poate fi comandat online chiar aici, la prețul de 28 de lei, la care se adaugă transportul prin curier în valoare de 12 lei.

Sau puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, aici

 

Edito: Poate găini, poate malul mării, dar sigur internet. Şi să nu uităm: design.

Text: Constantin Goagea

Credeam că spaţiul de birou, cu tot designul lui contemporan cu tot, a fost este şi va fi absolut ireconciliabil cu statul în natură. Ori una, ori alta. Pentru că, atunci când zic natură, zic frunze, iarbă şi gândăcei, ploaie şi noroi (nu ghivece cu ficuşi şi nici flori de birou luminate cu vreo superlampă sau, mai rău, vreun print cu copaci pe un plastic atârnat de peretele de gips din spate).

#141
martie - mai 2016
Sari la conținut