Atelierul de arhitectură | Locuinte

Reabilitarea şi extinderea unei locuinţe interbelice, Bucureşti

O casă Art-Deco de București:

Lipită pe o latură a unei parcele mici, cu un parapet în trepte care exprima terase însă ascundea un acoperiş cu pantă foarte lină, hublouri de vapor (iluminând podul) şi suprafeţe ˮcubisteˮ realizate cu profile din tencuială. O casă burgheză cumsecade în sudul zonei centrale, fără statut de monument, neinclusă în vreo zonă protejată și într-o stare mai degrabă proastă.

Reabilitare și adaptare pentru o familie de 3:

Atât proprietarii cât și noi am dorit păstrarea a cât mai mult din substanţa veche și folosirea la maximum a cadrului existent. Extinderea a fost minimală și s-a realizat doar pe verticală.

În locul labirintului de spaţii de serviciu din spate a apărut o bucătărie generoasă.

Deasupra bucătăriei se înalţă un dormitor matrimonial, lăsând loc la etaj pentru un birou în locul vechiului dormitor. În locul curţii de lumină apare o baie pentru părinţi.

Fostul pod devine o mansardă pentru un al doilea spaţiu de zi / hobby room / cameră de oaspeţi și o baie.

Și, pentru că grădina de jos e minusculă, am realizat peste etajul 1 o terasă adevărată, cu o priveliște cât se poate de bucureșteană.

Expresie:

Tot ce e casă veche e restaurat și exprimat ca atare. Tot ce e extindere sau spaţiu puternic refăcut capata o imagine simplă și clar contemporană. Am evitat rosturi sau evidenţieri brutale; ca de fapt în mod tradiţional la casele vagon, volumele de vîrste diferite se înșiruie cuminte, și tencuiala e una și aceeași. Nu am imitat însă profile, iar ferestrele au dimensiuni și proporţii diferite și migrează către faţa peretului.

Noile balustrade, la fel ca și porţile noi de intrare în curte preiau dimensiunile elementelor de feronerie de la unul din balcoanele vechi, însă montate în moduri foarte diferite.

Probleme:

Evident, casa s-a dovedit mult mai slabă structural decât crezusem cu toţii, iar expertiza a recomandat în final soluţia de coșmar pentru orice intervenţie asupra unei arhitecturi de valoare: cămășuieli din plin, atât la pereţii exteriori cât și la cei interiori.

Așa că majoritatea detaliilor vechi au zburat. Aproape toate ornamentele de pe faţadă au trebuit refăcute în faţa cămăşuielii (respectând desenul original). Aceasta ne-a permis să acceptăm și soluţia termoizolării exterioare complete la pereţi (pe care crezusem că o vom  putea evita).

Lucrul cu o antrepriză care nu se specializase în restaurări ne-a mai arătat încă o dată cum lucrurile banale de altădată – un profil de tencuială sau un mozaic – devin azi lucrări complicate și aproape imposibil de realizat bine. În general, execuţia a fost cea mai mare problemă la această casă.

O PARTE BUNĂ

A avut și această reabilitare structurală grea: am putut să renunţăm la pereţii ce ocupau ochiul scării balansate și să-i înlocuim cu o balustradă transparentă. Casa scării primeşte 2 ferestre noi  iar lumina ce vine de pe terasă ajunge acum până în inima casei.

Foto: Cosmin Dragomir

Credite:

Arhitectură:  ZEPPELIN – Ştefan Ghenciulescu, Constantin Goagea, Adrian Dobre

Structură: Gheorghe Sava

Expert consolidare:  Mihai Ursăchescu

Execuţie: 2011