hansgrohe.ro

Cutia cu articole

Palatul Universul începe o viață nouă. (3) Ce spun utilizatorii

_hublou-palatul-universul

Interviuri: Dorothee Hasnas
Proiect: PZP
Foto: Andrei Mărgulescu

Încheiem miniserialul „Palatul Universul începe o viață nouă. Reabilitarea unei tipografii ca hub pentru industrii creative“, cu al treilea  episod, dedicat perspectivei utilizatorilor:

 

Dorothee Hasnas: Să vorbim despre Palatul Universul şi sufletele din el: cum au venit aici, ce-şi doreau, cum se simt acum.

Bogdan Dumitrache, actor şi iniţiator, teatrul Apollo 111: Eu sunt foarte mulţumit de clădire, de funcţionalitatea ei, de oamenii care s-au adunat aici. Are în întregime un input creativ. Spaţiul de la subsol se potriveşte exact cu ce aveam nevoie.

apollo-111_g6i5827

Am vrut iniţial să iau etajul 1, însă nu avea înălţimea necesară. Cred că fiecare dintre noi a găsit până la urmă ce şi-a dorit aici.

Arcadie Rusu, coregraf şi dansator, centrul Linotip:Îţi mulţumesc. Înălţimea etajului 1 îmi serveşte mie perfect!

linotip_g6i5852

 

Diana Toboşaru, CEO, agenţia Graffiti BBDO: În cazul nostru cred că au fost pur şi simplu întâmplări fericite care s-au legat şi au dus până la urmă la acest rezultat. Prima dată am văzut clădirea, era în stadiul de şantier, iar eu am fost uşor sceptică, recunosc. Părea totul foarte dărâmat, însă încet-încet lucrurile s-au aşezat în aşa fel încât au ajuns în timpul şi în chipul potrivite. Şi totul încă se dezvoltă. În curând vine vara, vor fi terasele, de-abia aşteptăm! Cişmigiul e aproape.

Ştefan Sava, artist, Salonul de Proiecte: Aici s-au adunat din fericire mulţi din sectorul cultural extins, ăsta e un lucru foarte bun.

salonul-de-proieecte_g6i5847

Adică, nu cred că ne-am fi dorit să fie o clădire…

DT: …cu o bancă.

SS: Sau axată doar pe sectorul corporatist în sensul dur. Fiecare ne punem problema publicului consumator de cultură într-o formă sau alta şi atunci punerea împreună a unor spaţii care activează pe zone diferite, dar în acelaşi domeniu, creează un dinamism foarte agreabil pentru toată lumea. Poţi să te duci de la un spaţiu la altul, ai altă energie. Cu atât mai mult cu cât e şi clădirea foarte frumoasă şi amplasată supercentral.

DT: Contează şi regulile, care ar fi diferite într-o clădire superrigidă, cu firme de tip corporatist. Noi suntem o firmă de publicitate, e greu să-i încorsetezi pe oamenii creativi într-un set de reguli extrem de stricte: clar nu le vor respecta şi vei avea tot timpul discuţii.

SS: Dacă erau reguli foarte stricte, nu ne aflam aici.

DT: De exemplu, oamenii cu care te întâlneşti jos şi fumezi o tigară afară, bei o cafea sunt din acelaşi film – te simţi cumva acasă.

bar-apollo-111_g6i5721

DH: Sus aveţi birouri open space. Cum funcţionează?

DT: Totul este open! E o chestie de obişnuinţă: prima dată când ne-am mutat dintr-o vilă care avea camere într-un spaţiu deschis, a fost un scandal: era ceva mai multă gălăgie. Însă, la un moment dat, oamenii învaţă să vorbească mai încet, să-i respecte pe ceilalţi, cu timpul se adaptează.  Mi se pare mult mai bine să ai un open space, te simţi mai degrabă parte din toată echipa. Altfel ar sta fiecare în cămăruţa lui, nu s-ar vedea unii cu alţii.

bbdo_g6i5618

DH: Relaţiile între diferitele spaţii ale clădirii funcţionează de la sine sau trebuie încurajate?

SS: Cred că în general nu trebuie să forţezi lucrurile: în mod natural se instalează anumite relaţii şi automatisme în clădire. Vrei să bei o cafea, ştii unde să te duci. Vrei să bei o bere, un cocktail sau vrei să vezi o dezbatere, o piesă de teatru… clădirea e prima opţiune. Proximitatea ajută. În plus, există o anumită calitate a spaţiilor. Nu e nevoie să faci o campanie pentru asta.

DT: Şi este o anumită tipologie a oamenilor.

DH: Dacă jos era o firmă de finanţe, lumea ar fi avut reţineri să bată la uşa lor să ceară o cafea?

DT: Sau dacă jos era un restaurant superluxos cu candelabre, iar nu ar funcţiona bine.

SS: Nu-i târziu, încă putem pune candelabre…

bar-apollo-111_g6i5720

AR: La mine, şi cred că şi la Salonul de proiecte, şi la Apollo, e valabil: dacă vin oamenii la spectacol sau la un workshop, ies pe urmă la o bere. A fost mereu aşa. În loc să ieşi cu 20 de oameni, să cauţi locuri, să rezervi mese, poţi veni direct în cele 2 spaţii de aici cu ei, să continui o discuţie.

DH: În toate spaţiile clădirii, mobilierul pare făcut să adune lumea în jur: când e undeva o masă, ea este MARE, indiferent că e jos, în bar, sau la voi. Nu am văzut nicăieri un spaţiu mărunt: până şi la tine în birou, Arcadie, încap cel puţin 60 de oameni, dacă ai vrea să dai o mică petrecere acolo.

SS: Dar trebuie să te descalţi până acolo.

AR: Da, avem covorul de dans – alb – în sală.

linotip_g6i5848

Peste tot unde am dansat până acum, şi în teatre, e mizerie. Femeile de serviciu doar aruncă un pic de apă şi n-au un aspirator, iar tu, dansator, te pui acolo cu faţa, transpirat, dezbrăcat! Aşa că aici încercăm să păstrăm cât mai curat. Vrem să facem însa pe viitor…

SS: ..o pasarelă?…

AR: …un party care să se numească Desculţ-party, fără băutură: lumea să bea în altă parte, de exemplu la Boogie (Apollo 111) sau la Alex (Fix Bar) şi apoi să vină la Linotip doar să danseze.

SS: Deci se încalţă, iau o bere, se descalţă.

AR: Lasă, vine vara, o să aibă sandale, o să le fie mai uşor.

DT: Cei din industria noastră au rămas cu toţii impresionaţi de clădirea în care ne-am mutat, deţi iniţial nu ne-am gândit nici că va fi aşa de bine, nici că va fi un teatru acolo. Cine ar fi crezut că se poate aşa ceva? La cum arată beciul, vreodată să fie aici un teatru?!…

BD: Cred că a existat un fel de strategie şi deschidere din partea celor care administrează clădirea; ei şi-au asumat un risc cu noi. Ar fi putut fi reticenţi la ideea de proiect cultural, despre care nu se ştie cât de sustenabil este. Pare mai sigur să închiriezi către o bancă, de la care ştii clar că îţi vine chiria precis, la data stabilită.

DH: Mi se pare curajos că v-aţi implicat în acest proiect total lipsit de subvenţii.

SS: Da, fiecare a sesizat potenţialul locului de la primele vizite. Era important să găsim fondurile necesare pentru a ne asuma acest angajament. Nu cred că există vreo critică pe care să o pot aduce clădirii: amplasamentul e genial. E adevărat că ne-ar fi plăcut să avem mai multe locuri de parcare.

DT: La noi vin mulţi clienţi. Însă nu poţi fi în acelaşi timp şi-n buricul târgului, şi cu loc de parcare în faţă. Nu ai cum. Eu de-abia aştept să vină primăvară şi să se deschidă cafeneaua afară!

SS: Terasa!…

DT: Astă-vară târziu, când ne-am mutat noi, luam cafeaua şi ne duceam să o bem în Cişmigiu, la 10 metri de clădire, pe o bancă. Era ca-n vacanţă!

SS: Zona e foarte valoroasă arhitectural, însă sunt multe clădiri cu bulină. Probabil Brezoianu, în timp, o să arate altfel, deja văd că se trasează o axă, cu Energie şi Pâine şi Vin, iar dacă s-ar salva şi grădina cinema de vară Capitol

universul_g6i5928_s

Problema riscului seismic cred că a contat destul de mult, aici s-au investit bani serioşi în structura clădirii. Am vizitat şi alte spaţii industriale înainte de a face această alegere, dar nu ştiam exact în ce stare se află. Chiar dacă era mai ieftin să închiriem acele spații. Ai o răspundere faţă de oameni, mai ales când lucrezi cu publicul.

Noi funcționam înainte în clădirea Anexa MNAC, de pe Calea Moșilor. Altă poveste lungă. S-a făcut acolo o expertiză, a ieşit prost, şi acum e închisă. O renovare care nu se va întâmpla prea curând.  E bine că suntem aici.

DH: Legat de nume, au apărut multe jocuri de cuvinte: Nu mai stingeţi ţigările pe pereţii din Univers, scrie pe uşa liftului.

AR: Eu aveam cel puţin 6 denumiri pregătite pentru companie. Când am ajuns, nu se potrivea nici una. Am întrebat-o pe Simona (n.r.: Simona Cosma, manager, îi reprezintă pe beneficiar) ce a fost înainte aici, ea a spus Linotip.

linotip_g6i5849

(nr.: În 1910, Universul a introdus primele linotipuri (tipografie rotativă) din România, conducând la ieftinirea şi sporirea tirajelor, ceea ce a determinat ca Universul să ajungă ziarul cu cel mai mare tiraj din România (într-o epocă în care cel mai mare tiraj al altor ziare era de 5.000 de foi zilnic, Universul trecea de 80.000 de exemplare). Ulterior, la Universul se introduce prima tipografie color.) Perfect! I-am păstrat identitatea cu numele. Toţi coregrafii şi oamenii care vin la workshop sunt încântaţi.

DH: Cu multă lumină naturală din ferestrele mari, casetate, spaţiile industriale au şansa de a putea fi convertite uşor: sunt modulare, deci uşor de împărţit.

SS: Tocmai de aceea nici nu a fost demolată clădirea, avea un potenţial foarte mare, însă au fost necesare investiții mari pentru a o aduce în această stare.

DT: Eu, de exemplu, urăsc clădirile cele noi, care au o amprentă foarte mare, de 500-1.000 mp, dar unde lumina nici nu ajunge în spaţiu. La ce foloseşte un spaţiu mare al cărui centru e mereu în beznă? Se ştie că lumina ajunge doar până la 6 metri şi jumătate de la geam.

bbdo_g6i5605

DH: Clădirea aceasta flexibilă, cu funcţiuni diferite, a devenit un exemplu de conversie reuşită, funcţionează în mod natural. Ar putea fi reprodus modelul?

SS: Foarte mulți nu percep neapărat binele în sensul abstract, ci mai degrabă în raport cu propriile interese. De aici apar numeroasele problemele de viziune. Bucureştiul se schimbă, dar într-un ritm lent. Pentru această zonă, este un început bun. bbdo_g6i5604

 

Despre utilizatori

Bogdan Dumitrache este actor, iniţiator. Teatrul Apollo 111 – Subsol, 600 mp, 5 m înălţime, 130 de locuri. Amenajare: Arh. Bogdan Radu

Diana Toboşaru este CEO la Graffiti BBDO. Prima agenţie de publicitate înfiinţată în România după 1989, sediul ei ocupând acum etajele 3 parţial, 4 şi mansarda, peste 1.500 mp. Amenajare: PZP

Ştefan Sava este artist și membru al echipei Salonului de proiecte. Salonul de proiecte, un program curatorial care își propune realizarea unor expoziții, prezentări și dezbateri ce se concentrează predominant asupra artei contemporane din România. Iniţiat în 2011, a funcţionat 4 ani în cadrul Anexei MNAC. Et. 1, 100 mp, amenajare: PZP

Arcadie Rusu, coregraf, dansator. Linotip Centru Independent Coregrafic – Et. 1, 200 mp, 3 m înălţime, 80 de locuri

Apoi mai sunt:

Alex Ciomartan, barman, Cocktailbar Fix. Spune că s-a decis pe loc pentru spaţiu, când a văzut pe geam Cişmigiul, ca un tablou viu, parte din spaţiu. Cocktailbar Fix, 150 mp. Amenajare: Fix Bar. Orar: 5PM-1AM.

Startrek – studio de înregistrări – etaj. 1&4 – 160 mp. Amenajare: PZP

Beans and Dots. Cafenea exclusivă cu vânzare de obiecte de design în micul magazin. Orar: 8:00AM-8:00 PM.

Parter, hub & galerie. Amenajare: Zest, Irina Deaconu.

hub_g6i5685

 

Info, credite
Arhitectură: PZP Arhitectura – Liviu Gabriel Zăgan, Roxana Ioana Achim, Matei Georgescu
Management Proiect: PZP Arhitectura – Liviu Gabriel Zăgan, Roxana Ioana Achim
Structură: Rantech Project – Rareș Bentu
Instalații: Addict Invest – Alin Ungureanu, Ovidiu Ganea  
Client: Universul SRL; director general: Leon Schachar; manager: Simona Cosma
Constructor: Elco Construct; șef de șantier: Gabriel Popa
Design interior cafenea Beans & Dots, hub & galerie – Zest Collective
IR Colours Prod SRL – Finisaj fațadă (tencuiala decorativa): Spatolato, Adresa web: ircolours.ro

 

Articole conexe:

Palatul Universul începe o viață nouă. Reabilitarea unei tipografii ca hub pentru industrii creative

Palatul Universul începe o viață nouă. (2) Ce spune investitorul

 

 

 

Autori: