Sona, 4-18 august 2013
Galeria Posibila va itinera între 4-18 august 2013 expozitia Loc a pictorului Stefan Câltia în chiar spatiul care a generat-o, la Sona.
Sona este locul copilariei artistului Stefan Câltia si o referinta constanta în lucrarile acestuia. Este locul unde a visat mai târziu sa aiba un atelier de lucru, unde evadeaza cel mai adesea din oras, locul din care pleaca mare parte din peisajele, zburatorii sau purtatorii sai de case.
Fiind reprezentarea unui peisaj din împrejurimile satului Sona, lucrarea-triptic „Crucea lui Beches” expusa în LOC are o puternica semnificatie biografica si afectiva pentru artist. Crucea lui Beches nu a fost însa imaginata ca facînd parte din trecut, iar expozitia nu se doreste a fi simpla expunere a unei lucrari de arta. Proiectul e menit sa releve, într-un fel deloc complicat, dimensiunea sociala a unora din temele de lucru ale artistului. Mai mult, pentru Stefan Câltia, acest proiect înseamna împlinirea unei vechi dorinte, aceea de a se adresa unor oameni dragi, într-un loc pe care îl pretuieste.
Cu ocazia acestei expozitii, satenii din Sona sunt invitati la a încerca sa priveasca, prin pictura lui Stefan Câltia, dincolo de ea, la locul în care traiesc. Pornind de la constientizarea unor necesitati comune de a valorifica locuri si lucruri familiare, cel mai adesea ignorate, „Loc. Scoala de privit acasa” îsi propune sa fie un bun prilej de întâlniri, cu Stefan Câltia si prieteni ai acestuia, într-o încercare de a afla împreuna, unii de la altii, mai multe despre locuri si lucruri ce merita a fi privite cu atentie, pastrate si îngrijite.
Primul invitat, sighisorean, pasionat si cu buna experienta în socio-ecologie, biologul Tibor Hartel, în prezent cercetator la Universitatea Leuphana, Lüneburg, va fi prezent la Sona, duminica 11 august 2013, pentru a vorbi cu satenii despre locuri ca Sona din perspectiva schimbarilor sociale si economice actuale si implicatii ale acestora asupra patrimoniului natural si cultural.
Alte întâlniri si ateliere cu satenii adulti si copiii vor fi organizate.
Desfasurator zile evenimente
Duminica, 4 august / ora 12:30 (dupa slujba biserica)
Deschiderea proiectului – vernisajul expozitiei Loc / tripticul Crucea lui Beches, Stefan Câltia.
Pictorul îi invita pe sateni sa revada locul stiut de ei drept „Crucea lui Beches”
Duminica, 11 august / ora 15:00 (dupa slujba biserica si dupa prânz)
- Conferinta pe teme legate de necesitatea armonizarii schimbarilor sociale si economice actuale in comunitati rurale cu criterii de sustenabilitate ecologica
– invitat, Tibor Hartel, biolog, coordonator al proiectului „Valoarea culturala si ecologica a pasunilor cu arbori seculari din Transilvania, România”, proiect finantat de Fundatia Alexander von Humboldt; în prezent, cercetator postdoctoral la Universitatea Leuphana, Lüneburg, Germania; Member of the Board of Directors of the Society for Conservation Biology – Europe Section; Associate Professor – Sapientia University, Romania
- Prezentarea unor case din sat
- Plimbare impreuna cu Stefan Câltia pe dealurile satului. Guruietele.
Luni, 12 august / ora 15:00
Atelier de lucru cu copiii din Sona: Despre locurile importante din sat.
Sâmbata, 17 august / ora 17:00
Conferinta pe teme legate de istoricul si patrimoniul cultural al regiunii
invitat Florentin Olteanu, Fundatia Negru Voda, Fagaras
Duminica, 18 august / ora 15:00 (dupa slujba biserica si dupa prânz)
- Intâlnire si discutii, atelier de lucru
Invitati sunt satenii din sat, Stefan Câltia propunând discutie despre Sona, cu referire la particularitatea relatiei cu locul în care traiesti.
- Atelier de lucru – despre locurile importante din sat.
*)Toate evenimentele se vor desfasura în spatiul fostei scoli din sat.
Fragment din transcriere interviu cu Stefan Câltia
– interviu prezentat publicului vizitator in cadrul expozitiei „Loc”, capitolul I în „Sapte povesti cu Stefan Câltia”, martie 2012–martie 2013
„(…) Când se aseza o cruce undeva, acel “undeva” nu era un loc întâmplator: era un Loc. Era acolo unde caii oboseau, unde omul oprea caruta. Locul din care, umblând de o parte si de alta a acestor dealuri, cuprindeai totul. Aici gaseai, poate, un izvor si era firesc sa te asezi, sa te odihnesti si totodata sa privesti. Aici asezau crucea, aici se opreau toti. Deci, chiar atunci când umblai singur, aici te întâlneai cu toti cei dinaintea ta. Si aici îti lasai gândurile. Crucea nu era, ca acum, amintirea unui accident, a unui rau. Pentru crestin, crucea era semnul învierii, deci al bucuriei de a nu fi singur, de a fi cu Dumnezeu. Conotatiile ei erau, mereu, pozitive. Locul acesta, care se cheama Crucea lui Beches, era, deci, un loc ales. Când urcai dinspre Olt, “pe Ardeal”, cum spun localnicii si când ajungeai în punctul de unde vedeai celelalte valuri de dealuri ce se întindeau spre centrul Transilvaniei, te întâlneai cu Crucea lui Beches. Te asezai si te bucurai de tot ce e în jurul tau. Locuitorii îsi spun “olteni”, iar acestui loc i se spune Tara Oltului sau Tara Fagarasului. Abia dupa ce treci Oltul te afli, spun ei, în Ardeal. Aceasta delimitare locala se hraneste si dintr-o realitate practica: desi frontiera dintre Tara Româneasca si Principatul Transilvaniei era pe coama muntelui, punctele vamale s-au aflat întotdeauna pe Olt, o granita naturala mai usor de stapânit. Deci aici, în peisajul nostru, stai si, asa cum ar spune un locuitor al Tarii Fagarasului, te uiti cu drag “peste Ardeal”. Relieful este puternic. Atunci când ajungi lânga un deal sau lânga un stejar totul pare tensionat, dramatic. Când, însa, te ridici putin deasupra, lucrurile încep sa se îmbine într-o moliciune aproape senzuala. Nu stiu sigur de ce povestesc aceste lucruri: poate pentru a te plimba, pentru
a reface un drum pe care eu l-am parcurs si pentru a te aduce, în acest fel, într-un anumit loc. Pentru a te face sa întelegi de ce m-am apucat sa fac acest lucru, sa pictez acest peisaj. Totusi, as vrea ca cel ce priveste ceea ce am facut nici macar sa nu intuiasca aceasta poveste. Mi-as dori ca el sa-si vada propriile sale locuri, pe care el le are deja rânduite în interiorul sau. Nu îmi doresc ca el sa se schimbe atunci când sta în acest peisaj, ci, pur si simplu, ca el sa priveasca, într-un mod mai limpede sau dintr-un alt unghi, ceea ce deja purta cu sine. Iar apoi, dupa ce pleaca de lânga lucrarea mea, sa aiba bucuria unei meditatii. Nu am ambitia nici sa rastorn lumea, nici sa o schimb. Este ca si cum am sta împreuna pe un deal, privind apa Oltului sclipind în zare. Poate ca eu înteleg ceva din aceasta imagine si tu altceva. Dar amândoua aceste întelegeri sunt legate de lumina. Desigur, eu pot sa vorbesc de lucruri ce tin de detaliu, de realitati care pentru mine semnifica ceva precis, dar nu asta e important. Important este ca starea pe care eu o transmit sa aseze, la rândul ei, trairi noi în privitor. (…)”
* a consemnat Patricia Badulescu, curator capitol „Loc”
