Articol revista # 108

 

Editorial: Traditia e noua modernitate. Sau viceversa

Post de: Stefan Ghenciulescu
 

Parca pe zi ce trece suntem din ce in ce mai conservatori; inclusiv in ceea ce priveste arhitectura. E de inteles cumva. Pe de o parte, distrugerile neintrerupte te pot face sa-ti intorci fata mai degraba catre trecut decat catre un prezent agresiv; pe de alta, intotdeauna crizele cauzeaza repliere, intoarcere la codurile identitare tari si o nostalgie si mai intensa pentru timpurile bune si sigure de altadata. 

Daca inteleg foarte bine dorinta de prezervare a ce ne-a mai ramas din trecut, nu pot deloc sa ma impac cu refuzul contextului international, atat in ceea ce priveste lectura arhitecturii romanesti istorice, cat si a ceea ce vrem sa devina arhitectura actuala. 

Ni se cere arhitectura cu specific, ca si cum specificul nu ar tine de sedimentare si de selectie lenta, ci de ceva ce se poate crea in laborator. Asa, o chestie care sa tina de o imagine “veche“. Nu inteleg in nici un fel conservatorismul stilistic: de ce ar trebui o casa noua sa fie travestita intr-una veche? Cu ce ajuta asta la salvarea patrimoniului autentic? Mi se pare ca nu doar pentru publicul cultivat din afara profesiei, ci si pentru multi arhitecti modernitatea asumata devine un fel de pacat minor; scuzabil, cand faci case pe camp, insa suspecta intr-un context cu o oarecare vechime. Fa ca inainte ca sa faci bine, cum ar veni.
Din fericire, modernismul isteric si indragostit de tabula rasa nu mai e de actualitate; o modernitate reflexiva ne permite in ultimii cativa zeci de ani sa ne privim propria perioada de activitate ca pe un nou strat intr-o continuitate istorica. Dintr-o astfel de perspectiva insa orice arhitectura istorica devine un fel de modernism al epocii sale. Suprapunerea de modernisme si locuirea timp de multe generatii a unor locuri le da acestora o valoare pe care nici o constructie noua nu o poate avea. E unul dintre motivele care fac atat de interesant lucrul cu case vechi. Un bun echilibru intre respect si curajul de-a asuma redarea si exprimarea propriului strat, chinul si placerea de a introduce o noua viata intr-un cadru venerabil sunt foarte fertile pentru orice practica arhitecturala. Cea mai cool arhitectura noua iti iese cand intervii creativ si responsabil asupra arhitecturii vechi: am incercat sa sustinem asta prin 20 de exemple recente in expozitia si cartea despre case vechi de care vorbim mai incolo in revista.

* Foto: Andrei Margulescu – Centru de arhitectura in fosta uzina de apa, Suceava (coordonator proiect: AGD)

Sari la conținut