Expo: 15 iunie – 31 iulie 2017 @ Mobius Gallery – Str. D.I. Mendeleev 2, Bucureşti
Vernisaj: Joi, 15 iunie, ora 7 p.m.
Life in the Lonely Wood – prima expoziție în România a grupului creativ CrocodilePOWER, unul dintre cele mai puternice cupluri artistice de pe scena de artă contemporană din Rusia.
CrocodilePOWER, înființat în 2011, este declarația artistică a lui Peter Goloschapov, născut în Moscova în 1982, și a Oxanei Simatova, născută în 1979, în Odintsova.
Ambii sunt educați și formați la Moscova – Peter Goloschapov la Stroganov State Industrial Art University, iar Oxana Simatova la Art College of Memory of 1905. Ambii au fost premiați cu distincții de la Ministerul Culturii din Rusia – Oxana Simatova, în 200 și 2002, iar Peter Goloschapov în 2005, 2008 și 2012. Tot în 2012, CrocodilePOWER primește premiul Henkel. În 2014, lucrările lor au fost selectate și expuse în cadrul celei de-a 4-a ediții a Bienalei Internaționale a Tinerilor Artiști din Moscova. De asemenea, au fost prezenți la cea de-a 23-a ediție a Bienalei Internaționale Vallauris, din Franța, în anul 2014, iar în 2015 au susținut o amplă expoziție cu titlul “Out of Range”, la Muzeul de Artă Modernă din Rusia.
Viața în Pădurea Mlăștinoasă
Odată cu proiectul „Life in the Lonely Wood” am vrut să aducem în discuție un subiect foarte important pentru noi – adaptarea persoanei la o realitate artificială, auto-creată. Societatea noastră contemporană, postmodernă, centrată pe informație, este definită prin mișcarea sa înspre virtual. Ne intersează modificările produse de această mișcare, modificări ce ar putea să afecteze nu doar mentalitatea nostră, ci însăși personalitatea.
Pădurea sintetică, ce a reușit să penetreze și parțial să captureze realitatea, este echivalentul pădurii vrăjite din basme. Straniu, dar acest ecosistem nou încearcă să imite mediul natural – caută să ne convingă de prietenia sa și să asigure un proces de substituție cât mai fin și mai puțin dureros. Lumina zilei a fost înlocuită de lumina ecranelor gadgeturilor și telefoanelor, nevoia de dialog interior a devenit mai puțin importantă decât nevoia de auto-prezentare și necesitatea de prezență continuă în mediul online.
Bâzâitul albinelor a fost înlocuit de cel al elicelor dronelor, care adună nectar informațional cu numeroasele lor ochiuri video. Toate componentele naturale ale acestei păduri par inofensive, dar nu vorbim nicidecum de un deșert lipsit de viață. Pădurea este plină de surse de informație ce curge precum apa de ploaie prin vasele de fibră optică. Pădurea a devenit casa unui mare număr de locuitori. Aici nu există proprietari – doar musafiri ce se străduiesc să-i accepte regulile și să se adapteze condițiilor dure impuse de competiție.
Consecințele imprevizibile ale acestei inserții voluntare implică o senzație discretă de anxietate. Asemenea eroilor din basme confruntați cu misterul îmbibat în suspans, locuitorii pădurii încearcă să-i afle secretele. Ei devin de nerecunoscut – este o condiție obligatorie pentru locuirea în pădure. Poate că undeva în inima pădurii artificiale supraviețuiesc încă insule primordiale neatinse, însă eroii vor afla dacă viața lor a fost reală ori doar au fost prinși în capcana unui confort imaginar doar după ce parcurg drumul până la capăt.
(CrocodilePOWER)
