Miercuri, 10 februarie, de la ora 19.00, ARCEN (Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate) organizează la Cărturești – Carusel o întâlnire despre Bucureștiul de azi cu scriitoarea poloneză Małgorzata Rejmer, autoarea cărții „București. Praf și sânge”.
„Pentru mine, Bucureştiul este visceral, instinctiv şi ilogic. Este ca o apă ce fierbe sau ca un talaz, agitat şi tulburat. Pe arterele principale se scurge un şuvoi de maşini, câţiva paşi mai încolo, pe străduţele lăturalnice, dorm vile vechi, cu grădini moarte, şi tăcerea se petrifică.” – Małgorzata Rejmer – „Bucureşti. Praf şi sânge”
Pentru documentarea cărții, Małgorzata Rejmer a locuit vreme de doi an la București. S-a întors apoi în Polonia, și-a adunat notițele și a început să scrie despre experiența trăită în București cu o privire de reporter, obiectivă, dar și cu puțină complicitate și subiectivitate, căci deja se îndrăgostise de orașul de pe Dâmbovița.
„Am petrecut la București doi ani cu întreruperi și nu o dată m-am întors în Polonia cu ușurare. Dar apoi a început să încolțească dorul, care a crescut atât de mult că nu-l mai puteam ignora. În curând voi pleca din nou.”
Dialogul ARCEN cu scriitoarea din Polonia va fi moderat de către Andreea Apostu și Edmond Niculușcă, cu traducere asigurată de Alexandra Adam. Vom porni de la cartea „București. Praf și sânge” și vom explora mai multe puncte de fascinație ale Bucureștiului.
„Stăteam în Piaţa Sfântul Gheorghe, într-un loc care, pe urmă, pe harta mea personală, avea să devină inima Bucureştiului, şi mă uitam la vertebrele succesive ale bulevardelor Magheru şi Bălcescu, coloana vertebrală a oraşului. Nu înţelegeam nimic din asta. Şiruri de clădiri avariate ca nişte dinţi smulşi şi rupţi în maxilar, cu aţa dentară a cablurilor care scânteiau în soare, îmbrăţişând străzile ca un păienjeniş sau o panglică. Clădirile arătau de parcă tocmai şi-ar fi smuls pielea, ca şi cum întregul oraş s-ar fi despuiat şi ar fi devenit o pupă, şi doar pe alocuri, de sub păstaia veche răsărea una nouă şi netedă„
„Bucureştiul poate să tragă cât vrea cu ochiul spre Paris, că oricum şi-a păstrat unicitatea lui hidoasă, haotismul balcanic, stridenţa firmelor, trândăvia spaţialităţii. Calea Victoriei e Parisul, dar un Paris care se clatină şi care e dezarticulat, dezordonat şi inegal. Bucureştiul e un Paris răsturnat, întors cu picioarele-n sus şi dând din ele vesel în aer, un Paris prin care a trecut un taifun.”
Evenimentul face parte din seria de întâlniri ARCEN – Cărturești: „Ce mai faci, scriitorule?”.
